O noapte furtunoasă în zile de campanie electorală

Ce face omul acum, când mai sunt nici două săptămâni până la alegeri, iar discursurile și prestațiile multor catindați ( nu spui cine, persoane importante!) seamănă mai degrabă a beție de cuvinte decât a ofertă electorală demnă de crezare? Îl recitește pe ,,al matale, Caragiale’’ sau revede una din capodoperele sale. Care și câte se mai joacă acum…

De aceea, nu pot avea decât cuvinte de apreciere pentru trupa Teatrului PRINCIPAL care a ales să facă primii pași în viața teatrală a Bucureștilor și a țării cu ,,O noapte furtunoasă’’, ea însăși piesa de debut a lui I.L. Caragiale.

Pentru că Teatrul PRINCIPAL este la început de drum, menționez că el reunește actori consacrați. Precum Florin Zamfirescu, Adriana Trandafir, Carmen Tănase sau Gabriel Fătu și mai tineri confrați, între care și regizoarea acestui spectacol,Teodora Câmpineanu, sub însemnele dorinței de a fi ,,un teatru nou pentru un public nou’’. Funcționând ca instituție publică de cultură, funcționând în subordinea Teatrului Principal din Barcelona , care la cei 400 de ani de când a luat ființă , este cel mai vechi teatru din capitala Catalanyei. Prilej să îi urăm: ,,Bun venit și mult succes, într-o carieră îndelungată, solidă, de prestigiu!’’

Firește, dacă revenim la ,,comoadia vremii’’ care se joacă, vorba înaintașilor, ,,pe marea scenă a țării și pe micul ecran’’, unii s-ar fi așteptat să revadă, mai degrabă, ,,O scrisoare pierdută’’, dar, iată că, în aceasta nouă și inspirată versiune,mai bine spus în personajele și aventurile lor din această noapte furtunoasă (la propriu și la figurat!) recunoaștem câte ceva din realitatea zilelor noastre. Acea ,,Românie agresivă,urâtă, hidoasă și tupeistă’’, cu atât de bine i-a spus un eminent intelectual și om politic, trecut, el însuși,prin multe, grele și nedrepte încercări.

La prima vedere, decorul și costumele, imaginate tot de Teodora Câmpineanu, respectă, cuvânt cu cuvânt, indicațiile autorului. Surpriza vine atunci când constatăm că regăsim replicile și gesturile, alura și comportamentul personajelor, desigur într-o altă gamă, la cei care se pretind a fi protipendada meta-românească și super-racordată la modernitate. Astfel, Mihai Ciucă face din Jupân Dumitrache un a-toate stăpânitor, obtuz la minte și suficient sieși, în care nu e greu de văzut veleitarul cu ifose de agent economic, dar care nu e în stare să gestioneze propria-i celulă de bază a societății, familia. Camaradul său de taifas, Nae Ipingescu, dobândește în interpretarea lui Nicolae Botezatu, datele unui personaj cazon, aplaudac prin vocație cu predilecție pentru deciziile care contravin legilor elementare ale bunul simț. Cea mai expresivă secvență este aceea în care nenea Nae, deși citește agramat textul din gazetă, are pretenția că se pricepe nevoie mare a tălmăci tâlcurile ,,scrisului adânc’’. Așa încât să nu ne mirăm dacă îl vom regăsi printre noi ca formator sau vector de opinie, cu mare trecere la un public format din avataruri ale lui Jupân Titircă Inimă Rea. Aparent, dar numai aparent!, consoarta sa, Veta, în interpretarea atent concentrată pe amănuntele semnificative ce țin de limbajul non-verbal, adică pe gestică și pe mimică a Cristinei Drăghici, deși pare o ființă ștearsă și banală, în realitate, apetitul pentru aventura extraconjugală o apropie de vedetele de plexiglaz care se mărită cu babani înstăriți și fac din escapadele lor, prea sau post conjugale, deliciul tabloidelor.

Veta (Rafaela Ilie) și Chiriac (Ionuț Iftimiciuc), complici, la ceas de taină, la epistolar

De departe, însă, cel mai aproape de peisajul pestriț, de o vulgaritate debordantă, al zilelor noastre, este cvartetul: Chiriac- Zița-Rică Venturiano- Spiridon. Pe care îi putem încolona, fără teama că greșim, în batalioanele de comando ale ,,tinerilor frumoși și liberi’’. Răzvan Ilie face din Chiariac un Yesman de zile mari, oportunistul perfect, cameleonul care este sau ar putea fi orice, de la asistent manager la membru în vreo 4 sau mai multe AGA, aparent devotat trup și suflet boss-ului, este oricând gata să sară în barca adversarului, firește dacă interese superioare o cer.

Din Zița, Raphaela Lei scoate o demoazelă isterică, mondenă nevoie mare, numai bună de trimis în barurile de fițe din Dorobanți. Ce-i drept , Zița folosea drept canal de socializare bilețelele, fiindcă pe vremea aceea nu existau nici tabletele și nici nu apăruse Facebook-ul. Cu toate acestea, tipologia personajului a rămas neschimbată chiar dacă astăzi Zița anului 2016 nu mai folosește franțuzismele, fiindcă a trecut, cu arme și bagaje, la yankeleză.

În interpretarea inteligent dozată a lui Gabriel Fătu, Rică Venturiano este, fără doar și poate, exemplarul emblematic din galeria veleitarilor cu aere de noua generație a politichiei carpato-pontico-dâmbovițene. Insul este gongoric și găunos,bătăios în vorbe goale, dar și laș cât cuprinde, atunci când se află la ananghie. Dar, o dată ca și făcut fiind mariajul cu Zița și, în acest fel, având ca și asigurată finanțarea campaniei electorale din partea lui Jupân Dumitrache și a altor apropritari (pardon ,,agenți economici’’), îl vom vedea cât de curând și în Parlament! Unde va înfiera, cu mult aplomb ,,reacțiunea anti-europeană și anti-americană’’, așa cum nu de mult o făcea un demn descendent al elitei tehnocrate.

Chiriac (Răzvan Ilie) și Veta (Cristina Drăghici) consimt la onoarea de familist a lui Jupân Titircă-Inimă Rea

Anume l-am lăsat la urmă pe Spiridon, personaj cam de mâna a treia în montările clasice ale piesei, care vedeau în el doar un biet încasator de scatoalce de la Jupân Dumitrache sau un curier al celor doi amorezi, Zița și Rică. De data asta, regizoarea Teodora Câmpineanu a avut inspirația - fericită, aș spune- de a-i completa partitura, excelent susținută de Ionuț Iftimiciuc, cu câteva secvențe în care făcându-se că se joacă personajul se dă, de fapt, în stambă. Vulgar, zgomotos și fără teamă de ridicol, gata să facă orice pentru un mărunțiș acolo, să nu ne mirăm dacă mâine poimâine îl vom afla câștigător al unei burse Soros, iar, după asta, pe lista viitoarelor cadre de nădejde ale unor partide care vor, cu orice preț, să facă o Românie altfel.

Este de la sine înțeles că meritul pentru unitatea viziunii, pentru perfecta coerență și sincronizare a interpreților, ca și pentru atenta cizelare a fiecărui rol în parte, revine regizoarei Teodora Câmpineanu. După câte am aflat dintr-o sumară trecere în revistă a parcursului său regizoral, domnia sa a montat ,,Noapte furtunoasă’’ ca spectacol pentru susținerea lucrării de licență acum un deceniu. Nu am văzut montarea aceea, dar, după ce am vizionat spectacolul de la Teatrul PRINCIPAL, nu pot decât să o felicit pe regizoarea Teodora Câmpineanu pentru originalitatea și substanța demersului său, în tripla ipostază de regizor, scenograf și realizator al ilustrației muzicale.

Nu aș putea pune punct înainte de a face o precizare pe care o socotesc necesară, dată fiind cheia de lectură pe care încearcă să o breveteze anumiți propagandiști în această campanie electorală, care, pe alocuri, este cu mult sub cota așteptărilor și a bunei noastre credințe. Așadar, nu este exclus ca această consemnare a unui spectacol de nota 10 pe care îl recomand iubitorilor lui Caragiale și ai artei scenice, să fie acuzată de deturnare a mesajului artistic spre niște ținte propagandistice partizane. Nimic nou sub soare! Răspunsul cel mai potrivit și mereu actual l-a dat Caragiale însuși, atunci când, pe la 1900, scria:,,Trecem pe lângă absurditate, și nu ridicăm măcar o sprânceană revoltată; auzim neghiobia, și nu zbârcim măcar dintr-o nară dezgustată; vedem impostura și ticăloșia, și zâmbim frumos, ca la întâlnirea cu cele mai bune cunoștințe.’’

Rică Venturiano, un ,,tânăr frumos și liber’’(Gabriel Fătu) face repetiția generală pentru viitorul său discurs parlamentar împotriva reacțiunii

Iată, însă, că,acum, când, pe ici pe acolo prin punctele sale esențiale, realitatea noastră cotidiană seamănă dureros de bine cu cea la care se referea Caragiale, regizoarea Teodora Câmpineanu și talentații actori ai Teatrului PRINCIPAL, au dat o nouă și întru-totul remarcabilă întruchipare nemuritoarei ,,Nopții furtunoase’’.

Și, în acest fel, au împlinit vrerea sa!