x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale O noua axa?

O noua axa?

de Daniel Daianu    |    12 Iul 2006   •   00:00
O noua axa?

… axa ar include Moscova si Ankara

Forumul Marii Negre, desfasurat recent la Bucuresti, a consemnat doua absente de marca; oficiali de rang inalt din Federatia Rusa si Turcia nu au fost prezenti. Este vorba de doua tari cheie din zona Marii Negre, iar absenta lor a fost in fel si chip interpretata de analisti autohtoni.

Este tentanta interpretarea absentei tandemului mentionat avand in vedere puterea economica si militara a celor doua tari. In cele ce urmeaza incerc sa enumar cateva elemente, ca repere pentru scrutarea unor atitudini viitoare din partea Rusiei si Turciei in zona bazinului Marii Negre. Astfel, tendintele pe pietele produselor de baza cresc enorm cota Rusiei ca furnizor de energie (titei si gaz natural), poate cel mai strategic produs pentru economiile moderne, pentru arsenalele militare conventionale. Rusia detine peste 60% din rezervele mondiale de gaz natural si aceasta ii permite sa-si flexeze musculatura in relatiile internationale. Nu intamplator reuniunea celor 8 mari de la Sankt Petersburg va fi, probabil, dominata de problematica securitatii aprovizionarii cu energie.

Bazinul Marii Negre este privit ca un coridor de tranzit pentru energie, ceea ce mareste considerabil miza construirii de oleoducte si gazeducte. Turcia este nu numai o tara interesanta pentru rute de transport al purtatorilor de energie. Turcia se aprovizioneaza in prezent cu gaz natural, in proportie de peste 80% din Rusia. Acest dat de "realpolitik" ar explica apropierea Ankarei de Moscova in ultimul timp. Mai intervine aici un factor deloc de subestimat. Cu cat se va complica mai mult procesul negocierii aderarii Turciei la Uniunea Europeana, cu atat Ankara va fi mai inclinata spre regandirea optiunilor sale strategice. Sunt tari cu greutate in Uniune care fac eforturi pentru ca aderarea Turciei sa nu se produca. Si starea de spirit a multor cetateni din tarile UE pare sa fie tot mai impotriva unei largiri care sa includa Turcia (vezi cel mai recent Eurobarometru). Pe de alta parte, o tara mare, o putere regionala - asa cum Turcia se vede/simte si este perceputa de vecini - , cu o economie foarte dinamica (in pofida unor slabiciuni persistente legate de dualitatea sistemului economic), cu o forta militara de temut (cca jumatate de milion de soldati, forte aero moderne etc.), nu va bate sine die la poarta Uniunii. Am in vedere aici nu numai mandria turcilor, dar si considerente pragmatice, legate de dinamici in contextul global: ascensiunea economica a Chinei si Indiei, evolutia Iranului ca rival in regiune, situatia foarte complicata din Irak (inclusiv problema populatiei kurde) si, nu in cele din urma, avantajele unei cooperari cu Rusia pe mai multe planuri. La o conferinta internationala la care am luat parte am auzit un analist turc evocand perspectiva unei axe in zona Marii Negre, fara a fi explicit in mentionarea protagonistilor. Am provocat o discutie pe aceasta tema si el a dat de inteles ca axa evocata ar include Moscova si Ankara. Am avea o relatie interesanta daca tinem cont de apartenenta Turciei la NATO si relatia traditionala intre Ankara si principalul partener din Organizatie (SUA). Sunt semne ca planificatorii de politica externa, de strategii gandesc la asa ceva, ceea ce ar avea implicatii majore pentru textura relatiilor in zona Marii Negre. Cei care formuleaza politica externa si de securitate a Romaniei au motive sa fie atenti la dialogul intre Moscova si Ankara.

×
Subiecte în articol: editorial mării negre