Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Sa distingem o politica de curs care subventioneaza exportul (prin "devalorizare competitiva") de una care il dezavantajeaza prin apreciere excesiva a monedei nationale
Piata valutara a cunoscut fluctuatii de mare amplitudine saptamana trecuta; miscarea de apreciere a monedei nationale a fost nemaiintalnita - de circa 4% fata de pragul de 41.000 lei pentru un euro. Am luat acest nivel intrucat el se situeaza la jumatatea intervalului evocat de oficialii BNR la inceputul anului (39.000-43.000) si a dominat piata valutara in ultimele luni.
Dincolo de faptul ca aceasta scadere trebuie pusa in relatie cu diferentialul inca foarte mare de dobanda, "intarirea" politicii monetare se refera la eficacitatea acesteia, la capacitatea de a face fata unor miscari de capital speculative mari. Cursul mai flexibil ar trebui sa descurajeze, intr-o anumita masura, capitalul speculativ ce este atras de diferentialul mare de dobanda si stabilitatea cursului de schimb. Totodata, banca centrala ar capata mai mult spatiu de manevra in politica monetara prin diminuarea efectelor miscarilor de capital asupra lichiditatii in piata - efortul de sterilizare s-ar reduce considerabil.
Alt motiv deriva din obligatia de a continua liberalizarea contului de capital, in perspectiva intrarii in Uniunea Europeana. Potrivit calendarului actual, operatiuni pe piata monetara ale nonrezidentilor ar trebui sa fie liberalizate in aprilie 2005. Ma numar printre cei care pledeaza pentru amanarea acestui pas. Dar daca nu se ajunge la o intelegere cu Bruxelles-ul in acest sens, flexibilizarea pietei valutare merge in intampinarea pasului privind contul de capital. Asa cum am amintit mai sus, este vorba de descurajarea capitalului speculativ.
Se impun unele observatii privind decizia BNR. Ea invalideaza politica de curs anuntata pentru acest an - de apreciere reala de 2%-4% a leului fata de cos. Evolutii pe diverse piete au facut din ce in ce mai greu pentru BNR sa deprecieze leul in ultimele luni ale anului. Presiunile inflationiste, ca si revenirea in forta a euro (fata de dolarul SUA) au inclinat balanta spre o anumita decizie.
Dar aprecierea leului fata de cosul valutar, fata de euro, inclusiv in termeni nominali, prezinta dezavantaje ce nu trebuie subestimate. Comunicatul BNR vorbeste de castiguri de productivitate. Oricat de importante ar fi acestea, o apreciere puternica a leului reduce din capacitatea intreprinderilor autohtone de a aloca resurse pentru restructurare, pentru inovare, intr-o perioada critica - ce precede intrarea in UE. Aici se cuvine sa facem distinctie intre o politica de curs care subventioneaza exportul (prin "devalorizare competitiva") si una care il poate dezavantaja prin aprecierea excesiva a monedei nationale.
De aceea, examinarea chibzuita a circumstantelor actuale si posibile (probabile) imping catre anumite alegeri din partea BNR. In opinia mea, o flotare completamente libera a leului nu este bine-venita. Si daca se mentine intentia de trecere la regimul de tintire directa a inflatiei in 2005, varianta se cuvine a fi foarte "soft" tinandu-se cont de cerinte de ordin logistic si contextul economiei romanesti. Totodata, avem nevoie de o consolidare a finantelor publice intr-o perspectiva pe mai multi ani (de introducere a programarii bugetare multianuale).
