Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Asa ne-a fost dat: dupa tranzitia de la economia de comanda la economia de piata, pe care societatea romaneasca a suportat-o din 1990 si pana aproape de incheierea procesului de aderare la Uniunea Europeana, sa mai avem parte de inca o tranzitie. De aceasta data globala. Caci criza prin care trece lumea, de mai bine de trei ani, Romania fiind prinsa si ea in acest vartej, nu este altceva decat o noua tranzitie. O etapa de trecere, de fapt, catre o noua normalitate.
Criza n-a cazut din cer. Ne-au adus-o excesele de risipa de resurse si de lacomie ale capitalismului fara reguli. Desi capitalismul de piata se contura cu totul altfel dupa al doilea razboi mondial. Miscarea banilor, mai cu seama, era sub constrangerea temutelor legi economice, a caror incalcare este neiertatoare. Fractura s-a produs in anii ’70, cand capitalismul, incurajat de prosperitatea pe care reusise s-o aduca in multe tari ale lumii, a luat viteza. Atunci s-a facut auzita vocea Clubului de la Roma. Sub bagheta lui Aurelio Peccei nu luase insa nastere un club marxist, care sa nu-i poata ierta capitalismului evolutia catre 'societatea de consum'. Semnalul dat atragea doar atentia omenirii ca locomotivele capitalismului contemporan, mai cu seama America, Japonia si Germania, mersesera prea repede. Si ca, din cauza vitezei prea mari, trenul ar putea deraia. Semnalul a fost corect. Solutia propusa (cresterea zero – practic incetarea dezvoltarii, pentru a cruta resursele) n-a fost corecta. Si din acest motiv memoria lumii n-a mai retinut nici semnalul.
Un alt mesaj a fost mult mai puternic. Si mai atragator. In conditiile in care sute de milioane de oameni erau scosi din zonele saraciei si mutati in clasa de mijloc, in schimbarea vietii acestor oameni atunci si a multor altora in viitor politicienii au vazut o noua sursa de voturi, iar pietele financiare, o noua sursa de bani. Viata civilizata, placuta si confortabila, era o ispita uriasa. Oamenii erau indemnati sa ia credite si sa-si amenajeze dupa bunul plac spatiul vital pe care il numesc acasa. Visul american – incapand aici un spatiu pe care fiecare si-l doreste sanatos, luminos, frumos aranjat; avand la dispozitie apa rece si apa calda douazeci si patru de ore din douazeci si patru; aparatura moderna, electrocasnica, electronica si de comunicare; un cadru intim placut; la care se adauga automobilul si atatea alte lucruri menite sa-i asigure familiei un univers material si spiritual agreabil – isi intinsese antenele in multe alte tari de pe planeta. In anii 2000 cuprinsese si Romania. Iar toate astea nu mai erau nici capricii si nici simple placeri. Erau nevoi stringente.
Am putea spune: era o tendinta absolut fireasca pentru lumea secolului XXI. Mai ales ca legarea stransa a populatiei de munca, prin credite pentru case si pentru consum, se dovedise a fi o inovatie revolutionara. Largita si imbunatatita neincetat, era deja o arma cu bataie lunga in razboiul pentru productivitate si pentru eficienta economica. Altceva iesise insa din firescul lucrurilor: faptul ca banii, in mare parte, erau rodul unor produse financiare toxice.
Stilul de viata ce lua proportii – bunastarea pe datorie – nu s-a mai limitat la filonul sanatos ce alimentase ani indelungati prosperitatea in lume.
Au fost facuti bani din nimic si lumea a iesit din matca normalitatii. Criza, care nu a mai putut fi evitata, are insa si un rol curativ: arata drumul catre o noua normalitate, in care banii facuti din nimic nu-si vor mai afla vreun loc. Solutia fiind intoarcerea la filonul sanatos.
