x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O noutate : prezenţa mare la vot

0
Autor: Ion Cristoiu 08 Dec 2009 - 00:00
Pasiunea nefirească a românilor, asumată şi de jurnalişti - cea de a transforma alegerile într-un meci de cocoşi - a concentrat întreaga atenţie publică asupra rezultatului înregistrat la scrutinul din 6 decembrie 2009. Ca urmare a acestei realităţi, comentariile din ziare şi de la televiziuni s-au redus, în cea mai mare parte, la trădarea  unei stări emoţionale: jubilaţii, dezamăgiri, ură, iubire, ah-uri şi oftaturi. Scrutinul prezidenţial din 2009, unul dintre cele mai interesante din anii postdecembrişti, cere însă o analiză la rece, lipsită de patimă. Notele sale de esenţă pot duce la concluzii mai mult decât utile de acum încolo politicienilor, jurnaliştilor, membrilor societăţii civile. Atât cel care a obţinut mandatul pentru cinci ani, cât şi şefii de partide trebuie să ţină cont de aceste concluzii, dacă vor să reabiliteze clasa politică şi presa în ochii românilor, dar mai ales să consolideze la noi o democraţie adevărată. Cel mai spectaculos fapt al celui de-al doilea tur de scrutin îl reprezintă procentul de participare mai mare decât la primul tur. E un fapt ieşit din comun dacă îl raportăm la:

1) Alte alegeri prezidenţiale. Astfel, în 1992, situaţia a stat astfel: Primul tur, 76,28%, al doilea, 73,22%; în 1996, 76,01%, în primul tur, 75,90% în al doilea; în 2000, 65,30%, respectiv, 57,06%. În 2004, tot o diferenţă: 58,50% şi 55,20%. În 2009, primul tur, 54,37 %, al doilea, 58,02%.

2) Profeţiile pesimiste vizând dezinteresul faţă de politică în general şi faţă de alegeri în special. Parlamentarele din 2008, dar şi europarlamentarele au înregistrat participări reduse. S-a văzut limpede la aceste alegeri că ieşiseră la vot doar cei mânaţi de la spate de primari şi de partide. Asociat cu mita electorală mizeră (o sticlă de ulei sau un kilogram de zahăr), absenteismul a făcut partidele să se preocupe mai puţin de seducerea electoratului prin programe şi acţiuni politice şi mai mult de racolarea de primari, de ghiftuirea primarilor proprii, dar mai ales de parvenirea sau rămânerea cu orice preţ la putere. Prezenţa mai mare la cel de-al doilea tur de scrutin a infirmat această credinţă, periculoasă pentru sănătatea democraţiei româneşti. Alegătorii români par a se fi deşteptat.


O dovadă o constituie chiar scorul obţinut de Crin Antonescu la primul tur de scrutin. Candidatului PNL nu i se dădeau prea mari şanse, deoarece partidul său nu avea structuri în teritoriu de genul existente la PSD şi PD-L. Crin Antonescu a reuşit un scor cu mult peste scorul partidului. Asta înseamnă că au ieşit la vot pentru el şi alt electorat decât cel manipulat de primari. Un electorat cu precădere tânăr, sedus de carisma candidatului. Oricât ar părea de ciudat, Traian Băsescu a aplicat în al doilea tur lecţia lui Crin Antonescu. Dacă s-ar fi ieşit la vot doar potrivit structurilor de partid din teritoriu, prezenţa ar fi fost mai mică decât în primul tur. În plus, Traian Băsescu n-ar fi avut nici o şansă, în condiţiile unor alegători dependenţi de indicaţiile date de partidele din Coaliţia politico-mediatică. Axându-şi campania pe personalitatea sa de candidat şi nu, precum Mircea Geoană, pe structurile de partid, Traian Băsescu a reuşit să scoată la vot electorat ieşit din case doar pentru el. Pentru partidele politice, această noutate a scrutinului din 2009 trebuie să se constituie într-o lecţie exemplară. Dat fiind că a trecut vremea electoratului scos la vot doar de primari şi de mită, partidele trebuie să caute şi să promoveze lideri carismatici. Mai mult, ele trebuie să încerce să seducă electoratul cu mijloace politice şi nu promisiunile primarilor sau cu o sticlă de ulei.


Pentru Mircea Geoană a votat masiv Moldova. Această regiune e însă practic depopulată de locuitorii activi, plecaţi la muncă în Spania sau Italia. Aceşti alegători l-au votat pe Traian Băsescu. Bătrânii rămaşi acasă l-au votat pe Mircea Geoană. Semnal grav pentru PSD. Ce se va face partidul în clipa când se vor întoarce în ţară cei plecaţi la muncă peste hotare?! Votul masiv al generaţii născute sau educate după decembrie 1989 a înclinat balanţa în favoarea lui Traian Băsescu. Partidele trebuie să vadă în asta un semnal. Semnalul potrivit căruia apar generaţii de alegători care nu mai pot fi manipulaţi de primari sau de mita electorală. Sunt concluzii de care ar trebui să ţină cont partidele după acest tur de scrutin. Din nefericire, partidele învinse sunt ocupate cu justificarea înfrângerii.
Semn că n-au înţeles nimic din noutatea celui de-al doilea tur de scrutin.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de