x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O noutate: PSD-izarea PNL

0
Autor: Ion Cristoiu 12 Oct 2009 - 00:00
PNL şi UDMR au depus o moţiune de cenzură împotriva Guvernului minoritar Boc 2.

Din toate punctele de vedere, gestul are justificare. Din punct de vedere cons­ti­tu­ţi­o­nal, partidele de Opoziţie pot acţiona împotriva partidului de la Putere şi cu instrumentul moţiunii de cenzură, una dintre cele mai puternice arme de lup­tă la îndemâna Opoziţiei, dacă ne gân­dim că, în urma ei, Guvernul poate să cadă.

Prin ruperea Coaliţiei PD-L - PSD - PC, Guvernul Boc 2 nu mai deţine majoritatea în Parlament.

Un Guvern fără susţinere în Parlament e ilegitim.

Cel puţin până când Parlamentul nu-i acordă un vot de încredere, respingând moţiunea de cenzură, un Guvern minoritar stă sub semnul îndoielii.

E normal ca Guvernul Boc 2 să fie supus examenului decisiv în Parlament.

Dacă moţiunea de cenzură trece, Guvernul cade şi se încearcă formarea unui nou Guvern, cu o majoritate clară.
Dacă moţiunea nu trece, Guvernul rămâne şi, prin asta, presupunându-se existenţa unei susţineri parlamentare tacite, devine legitim.

În aceste condiţii, te-ai aştepta ca mo­ţi­unea de cenzură, având drept artizan principal PNL,  să aibă cel mult un sfert de pagină, hai, să-i zicem o jumătate, având în vedere spaţiile dintre rânduri.

Surpriza surprizelor!
Moţiunea de cenzură numără nici mai mult, nici mai puţin decât cinci pagini.

Temeiul juridic şi politic al documentului apare expus în finalul paginii patru.

Aşa cum spuneam, el se reduce la câteva rânduri:

"Actualul Guvern nu-şi mai cunoaşte adevăratul izvor de legitimitate democratică şi credem că a sosit momentul să restabilim, în limitele constituţionale, ordinea raporturilor dintre Legislativ şi Executiv".

Cu ce sunt umplute cele cinci pagini rămase în afara acestor rânduri?

Cu o denunţare a Guvernului Boc, pentru că a administrat dezastruos ţara.

Astfel, în cuvinte tari, unele ţinând însă de proza ieftină, nelalocul ei într-un do­cument de  o asemenea importanţă, Guvernul Boc e acuzat de a fi responsabil de 700.000 de şomeri, de prăbuşirea a 100.000 de firme mici şi mijlocii, de împrumutul împovărător de la FMI, de nerespectarea făgăduielii electorale privind creşterea pensiilor şi a salariilor.

Acelaşi Guvern Boc e acuzat că "a încălcat cu bună ştiinţă Constituţia abuzând de procedura angajării răspunderii şi încercând astfel să legifereze în domenii importante chiar dacă interesele cetăţenilor nu erau armonizate şi respectate".

Fiind vorba despre două formaţiuni de Opoziţie - PNL şi UDMR -, apare mai mult decât firească, în textul moţiunii de cenzură, lauda cu lupta lor împotriva Guvernului Boc:

"Despre incoerenţa şi incapacitatea Guvernului condus de Emil Boc am mai vorbit cu prilejul altor moţiuni simple sau de cenzură pe care le-am supus atenţiei publice şi le-am dezbătut în Parlament".

Guvernul Boc împotriva căruia s-a depus moţiunea de cenzură există doar de la 1 octombrie 2009.
De nici două săptămâni aşadar.

Acestui Guvern PD-L minoritar i se pot reproşa multe. În nici un caz nu i se pot reproşa, aşa cum fac autorii moţiunii de cenzură, PNL şi UDMR, existenţa a 700.000 de şomeri, acordul împovărător cu FMI şi asumarea răspunderii pentru pachete de legi în Parlament.

Toate aceste reproşuri sunt valabile pentru Guvernul Boc de până la 1 octombrie 2009, rod al Alianţei PSD - PD-L. Împotriva acestui Guvern Boc - Geoană, pentru că el a fost condus de liderul PD-L şi de liderul PSD, PNL şi UDMR au depus moţiuni simple şi mo­ţi­u­ni de cenzură. Moţiuni respinse cu huiet de la tribuna Parlamentului şi din studiourile tv de liderii PSD, PC şi PD-L. Mo­ţi­uni căzute cu brio prin votul dat, umăr la umăr, de parlamentarii PSD şi PD-L.

Prin aproape întreg conţinutul ei, moţiunea de cenzură e îndreptată împotriva Guvernului anterior celui minoritar, Guvernului Boc -  Geoană, şi nu împotriva Guvernului Boc 2, format la 1 octombrie 2009, căruia moţiunea îi cere căderea.

Din punctul de vedere al criticilor aduse Guvernului PSD - PD-L, moţiunea PNL are dreptate.

Chiar dacă votul cerut de moţiune vi­zea­ză Guvernul minoritar Boc 2, să ad­mi­tem că PNL, partid care a simţit pe pielea lui dictatura Guvernului ultramajoritar PSD - PD-L, nu s-a putut stăpâni şi, profi­tând de momentul din Parlament, a sim­ţit nevoia să-şi spună opinia despre el.

Ar fi fost normal, în aceste condiţii, ca moţiunea să se refere, în criticile sale, la Guvernul PSD - PD-L.

Ei bine, PSD nu apare în cele cinci pa­gini ale moţiunii. Ba nu, mă înşel. PSD apare în moţiune. Nu ca partid care, împreună cu PD-L, e responsabil de dezastrul denunţat de document. Nu ca partid care, împreună cu PD-L, la guvernare fiind, a hăituit Opoziţia reprezentată de PNL. PSD apare în ipostaza de partid de Opoziţie hăituit de PSD!

Liderii PNL, UDMR, PSD şi PC sunt nişte şmecheri de iarmaroc. S-o recunoaştem!

E o şmecherie ieftină pe care n-am în­tâlnit-o la PNL-ul condus de Călin Popescu Tăriceanu, un partid care s-a remarcat între 2005 şi 2008 tocmai prin refuzul şmecheriilor ieftine, de tip PSD, transmise acestei formaţiuni ca un sifilis congenital de monstruosul FSN. Cum a ajuns aici PNL-ul lui Crin Antonescu? Foarte simplu. Urmare a unei negustorii cu PSD.

Turnaţi-ne în cap câte fecale vreţi, le-a zis Mircea Geoană, numai nu ne treceţi numele în document! Şi noi, PSD-iştii, făcându-ne că ne-aţi turnat apă de trandafiri, vom vota moţiunea de cenzură. Şi după căderea Guvernului Boc vă vom lua de mânuţă şi vă vom aduce la guvernare. Pute mâna noastră?! Pute, desigur. Da, dar  e mâna care vă aduce la ciolanul râvnit!

P.S. Domnul Dinu Patriciu răspunde în tableta sa din Adevărul unui editorial publicat de subsemnatul în Jurnalul Naţional. Domnul Dinu Patriciu e mogul de presă. Când îi mustri, mogulii de presă pun câţiva mardeiaşi dintre angajaţi să-ţi ardă vreo două pe spinare cu limba devenită bulan. Faptul că Dinu Patriciu coboară din lumea înaltă a mogulilor de presă  pentru a polemiza (decent, s-o recunoaştem!) cu subsemnatul, un coate-goale, un scârţa-scârţa pe hârtie, cum ar spune Caragiale, nu poate decât să mă emoţioneze. Nu atât de tare încât să nu observ că domnul Dinu Patriciu n-a răspuns chestiunii de fond ridicate de textul meu amărât: cum se face că PNL, un partid în spatele căruia se ghiceşte libe­ralul Dinu Patriciu, s-a aliat cu PSD-ul FSN-istului Ion Iliescu?!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de