x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O pasăre rară: eficienţa

0
Autor: Adrian Vasilescu 31 Aug 2009 - 00:00
E posibil, la anul, să scăpăm de recesiune. Dar nu avem şanse să scăpăm de "criza eficienţei", care n-are nici o legătură cu criza globală. Aşadar, câteva cerinţe le vom reporta: produse mai bune, costuri mai mici, cifre de afaceri mai mari. Până când nu vor fi atinse aceste cote nu avem cum să ne legăm de speranţa de o reală redresare. Soluţia: restructurarea.

Eficienţa, la noi, e o pasăre rară. O găsim doar în companiile de elită, nu foarte multe, unde se lucrează cu ochii pe productivitate, pe costuri şi pe vânzări. Cu deosebire în cele private. Şi, desigur, în multinaţionale.

Sunt, desigur, multe companii care au reuşit să obţină un spor de productivitate (e drept, nu foarte mare) fără să-şi restructureze întregul proces de producţie. Ele au folosit calea cea mai simplă: au trimis în şomaj o parte din personal. Productivitatea a crescut prin eliminarea surplusului de salariaţi. Dar cei care şi-au păstrat slujbele au văzut că salariile lor n-au crescut la nivelul aşteptărilor. Iar cei care şi le-au pierdut, devenind şomeri, cum nu prea mai sunt tentaţi să plece în lume, sunt acum nevoiţi să înfrunte o piaţă internă a muncii ce continuă să fie rigidă.

La eficienţă nu se poate ajunge - şi nu se va ajunge niciodată - fără o restructurare radicală. Până când nu vor fi complet reînnoite structurile economice, organizarea muncii şi sistemul intereselor, este greu de crezut că vom avea rezultatele sperate. Numai că restructurarea e un proces complex, care se poate înfăptui numai cu inteligenţă, cu scopuri clare şi cu bani pentru investiţii... Inteligenţa nu ne lipseşte, la scopuri clare s-ar putea ajunge cu ceva efort; problema - problemelor o constituie însă banii pentru investiţii. Cine să-i dea? Băncile nu se grăbesc, investitorii străini sunt mai puţini, iar investitorii interni încă reflectează.

Mai multe investiţii ar însemna mai mult PIB. Dar PIB-ul nostru e în suferinţă şi din lipsă de investiţii. Un ritm mai bun al Produsului Intern Brut ar însemna o creştere economică mai mare. Dar dincolo de cele trei oglinzi în care se reflectă creşterea economică - PIB-ul total, PIB-ul pe locuitor şi ritmul de mişcare al PIB-ului exprimat în procente -, o mare însemnătate o are structura acestui indicator sintetic.

Fără îndoială că ne trebuie mai mult PIB. Dar un PIB performant, cu o structură nouă, cu valori adăugate care să exprime competitivitate, profit, orientare spre piaţă. De fapt, orientate spre un sistem integrat de pieţe libere - de producţie, de consum, de bani. Altfel, degeaba va fi reluată creşterea economică.

Dacă, acum, la efortul de ieşire din criză nu va adera întreaga economie, chiar întreaga societate, promovând concurenţa, disciplina financiară şi contractuală, scopul fiind creşterea eficienţei, se vor înmulţi şi mai mult durerile noastre de cap. Nivelul de trai al populaţiei nu va mai urca. Iar vinovatul nu va fi criza globală.

Raţionalitatea, ce ar putea aduce un PIB întemeiat pe niveluri mai bune ale productivităţii şi calităţii muncii, plus reducerea pierderilor, constituie condiţia esenţială pentru creşterea veniturilor reale şi pentru îmbunătăţirea ofertei interne.

Ce sperăm? Să scăpăm de iluzia că bolile amare ale economiei noastre pot fi vindecate cu medicamente... dulci. Şi să gândim altfel. Să gândim că, după ce vor înghiţi medicamente eficiente, desigur amare, companiile româneşti vor produce bani cu care să stimuleze consumul. Pentru a stimula producţia. S-ar ajunge astfel la o nouă balanţă muncă-bani. Trei ţinte fiind legate direct de această balanţă:

1) ieşirea din somnolenţă;

2) valorificarea raţională a resurselor;

3) organizarea unei producţii performante de bunuri şi de servicii. Pentru a scăpa de blestemul de a lâncezi în coada Europei.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de