Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Contractul României cu modernitatea, pe care credeam că l-am semnat încă din primele luni după Revoluție, rămâne încă și astăzi o vastă neîmplinire, cu prea multe lucruri vechi și prea puține lucruri noi. Instituțional s-au introdus multe forme noi (instituții, mecanisme, proceduri, reglementări) care să facă România compatibilă cu UE și NATO. Aceste mari prefaceri erau destinate deschiderii economiei românești și integrării sale în sistemul piețelor occidentale și disciplinării întregului sistem de funcționare al societății.
Trebuia să dezvoltăm o societate a unei economii liberale și sociale pe potriva acelora din Europa Occidentală. Trebuia totodată să așezăm temeinic statul de drept în România. Parcursul deciziei politice a fost însă plin de rupturi și de obstacole ocolite iar nu depășite. Disfuncțiile, gravele ineficiențe, poverile birocratice și insuficiența cadrului legal, tratate în grabă și devălmășie, fără niciun fel de continuitate și solidă evaluare a reformelor, ne arată astăzi un tablou nesatisfăcător al țării noastre. Am intrat în lumea reală, lumea capitalistă, cu scheme de gândire și prejudecăți incompatibile cu această lume. Ne-am desprins foarte greu și încă nu pe de-a întregul de vechile mentalități. Între obligația esențială și prioritară de a proteja neclintit locurile de muncă pentru români și a valorifica superior resursele naționale și mișcarea absolut necesară spre a deveni compatibili cu lumea reală occidentală, n-am găsit un punct de echilibru. N-a existat ponderea și înțelepciunea care să asigure realizarea interesului național pe ambele tablouri până la suprapunerea acestora. Vastul proces de privatizare ce a cuprins România este aspru blamat de o mare majoritate a românilor. Cu toate imensele sacrificii, consimțite sau nu, dar asumate de România, partea de economie net profitabilă și de infrastructuri noi este prea mică iar partea veche, energofagă și uzată fizic și moral, e prea mare. Am aplicat, după anul 2000, toate rețetele FMI - de liberalizare a prețurilor la energie, de reducere masivă a cheltuielilor publice, de trimitere în șomaj a zeci de mii de angajați din practic toate societățile economice și de servicii ale statului, de austeritate extrem de aspră după declanșarea crizei financiare globale - pentru a fi pe placul investitorilor străini și a piețelor globale. Nu principiul integrării României în lumea reală a fost greșit, ci neglijarea de facto a principiului dezvoltării motoarelor economice și piețelor financiare interne a fost greșită. În ultimul său editorial din New York Times, reputatul economist Paul Krugman, premiul Nobel în 2008, scrie despre așa-zisa înțelepciune convențională tip FMI: “oamenilor serioși le place să-și dovedească seriozitatea cerând să se facă alegeri dure și sacrificii. Desigur pentru alți oameni, nu pentru ei înșiși...Argumentele, ca și politicile de bună calitate, câteodată reușesc să se impună împotriva înțelepciunii convenționale.”
Noi încă mai așteptăm argumente și politici de succes pentru noi românii.
