Sondajele de opinie sunt aproape toate diversiuni in slujba puterii, deoarece indica situatia de moment a luptei pentru putere, nu parerea multimilor despre partile aflate in lupta.
Ele n-ar trebui facute publice. Odata cunoscute, rezultatele sondajelor acrediteaza, ba chiar institutionalizeaza un truc psihologic. Alegatorii incep sa creada ca au nevoie de aceste sondaje, spre a-si limpezi optiunile, cand, de fapt, optiunile le sunt dirijate. Cei care au cu adevarat nevoie de sondajele de opinie, in formele in care sunt practicate sistematic la noi, sunt politicienii. Pentru multimi ar fi cu adevarat semnificative intrebarile privitoare la caracterul politicienilor, la sanatatea lor mintala, la onestitate, la desteptaciune, la vointa de bine. Ca sa ne dam seama cat de viclean sunt directionate intrebarile in sondajele periodice, e destul sa cercetam una din ele si anume traditionala referire la increderea in armata. Aflam din sondaje ca romanii au inca multa incredere in armata, desi doar putini cetateni stiu ce a devenit astazi militaria si, mai ales, in ce formula va activa restransa armie nationala in urmatorii ani. Intrebarea, in felul in care e structurata, obliga la un raspuns afirmativ. Cum sa n-aiba omul incredere intr-o organizatie statala platita si instruita sa-l apere de dusmani? Intrebarea intereseaza in fapt conceptul de armata, in general, nu starea reala a sistemului nostru militar care, iata, trimite trupe in Afganistan si Irak, ca sa ne facem dusmani de moarte intr-o lume cu care chiar n-avem nici o treaba.