Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Lumea înjură aiurea un film care ar merita Oscarul pentru cea mai bună învăţătoare înregistrată pe telefonul mobil (cu Marian, bărba-su, în rol secundar - vorbind despre valorile "şcolii de fiţe").
Filmul este atât de tare, încât nici nu ştii ce te-a lovit: scena cu ea, când cântăreşte părinţii în bani-şpagă? sau tot ea, când le freacă ridichea că sunt lefteri dar îi iartă, dându-le o şansă la şpaga de Paşte?
Impresionant în acest film este eufemismul absolut, atins inconştient de un reprezentant al aşa-zisei şcoli româneşti, care predă verbul "a dărui" cu înţelesul de "a da darul". Adică a mitui, a unge, a da din urechi, a deschide uşa cu capu', a ieşi la interval, a sări la-naintare.
Explicaţia, oferită didactic, a pericolelor la care te expui în lipsa şpăgii, te lasă tâmpit: “Copiii voştri or să fie nişte copii săraci în suflet! Pentru că le-am spus cât de important este să ofere. Păi, asta se întoarce la mine. Este bunătate, de suflet!”
Ca părinte, te cutremuri la gândul că, într-o zi, cel mic, educat criminal de tine, se va arunca dracu' în bisturiu înainte să dea şpaga. Şi nici nu va apuca să se mire că n-a avut zile. Se va stinge de apendicită şi va da colţul din amigdalită, pentru că tu ai dat-o în gât pe învăţătoarea care te învăţa cum stă treaba.
M-a impresionat naivitatea părinţilor care tot întrebau de ce trebuie să dea şpagă şi profesoarei de informatică. Evident: pentru că ea îi va învăţa cum să spargă un bancomat, ca să-şi facă şi ei un rost în viaţă.
Bag seama că Parchetul s-a sesizat şi o să răpună iar corupţia. Ar fi o mare realizare a iuţelii de mână: mulţi părinţi au auzit, dar uite cât de puţini au apucat să filmeze.
