x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O stenograma din infern (2)

0
16 Mar 2005 - 00:00

Provocat de o carte aparuta in secolul al XIX-lea, am imaginat saptamana trecuta o prima parte a unui dialog intre Machiavelli si Montesquieu despre Romania de azi.

Cei doi nu se inteleg deloc: are nevoie acum tara noastra de lideri providentiali, carora sa li se ierte abaterile de la reguli, sau de institutii si legi clare, care sa consolideze statutul fiecarui cetatean? Dupa acest rezumat, demn de orice serial care se respecta, dialogul continua:

"Machiavelli: In fond, nu noi hotaram incotro sa mearga un popor, de pilda romanii. O hotarasc ei, cel mai adesea instinctiv. Trebuie sa te increzi in instinctul popoarelor, Montesquieu, el le ajuta sa treaca tefere prin istorie. Iar romanii au istorie destula. De ce ar fi mincinos instinctul lor tocmai acum? Uita-te bine la ultimii lor ani. Ei schimba conducatorii ori de cate ori au prilejul, ei cauta cu disperare nu legi moarte, nu petice de hartie pe care nu apuca sa-si arunce ochii, nu institutii greoaie, ci oameni in care sa aiba incredere. Calauze in urma carora sa paseasca apasat.

Montesquieu: Mereu mi-a facut placere sa polemizez cu oameni care nu iarta nimic. Cum esti tu, florentinule. Exemplul dat de tine e, de fapt, un argument in favoarea spuselor mele. L-ai adus in tabara ta cu iscusinta celui care stie ca atacul e apararea cea mai potrivita. De la o vreme, romanii schimba conducatorii, tocmai pentru ca nu gasesc nici un fel de satisfactie in conducatori. Omul providential despre care vorbesti este o solutie atat de simpla incat si cei mai putin educati dintre ei si-au pus toate sperantele in ea. Dar nu asta e solutia reala. De aceea, romanii nu obtin rezultatele dorite, oricat de des i-ar schimba pe cei care-i conduc.

Machiavelli: Votul universal nu e pe gustul meu. Dar, daca tot exista, trebuie luat in seama, altfel vorbim despre ce e in inchipuirile noastre, nu despre realitate. Romanii au in mana votul si isi vor cauta conducatorul pana il vor gasi. Daca nu ti-e pe plac felul acesta de republica, poti pleda pentru un despotism in care conducatorul sa aiba la indemana ani lungi, fara oprelisti, ca sa puna la cale institutiile si legile drepte pe care le doresti.

Montesquieu: Votul despre care vorbesti nu este cel pe care il au la indemana negustorii ca sa-si schimbe starostele. E un vot care schimba legi numind, din timp in timp, legiuitorii. Romanii si cei ca ei ar trebui sa se uite mai ales la planurile pe care le propun cei care le cer votul. Nu la felul lor de a vorbi, de a se imbraca, de a face pe calugarii sau pe saltimbancii. Toti vorbesc despre aceleasi probleme si de votat sunt votati adesea cei care spun mai hotarat cuvantul "rezolv!". Fara sa spuna cum. Si fara sa rezolve. De aici nemultumirea, de aici cautarea vesnica a ceva ce nu exista. Problemele mari ale unei tari se ingrasa cu vorbele goale ale politicienilor.

Machiavelli: N-o sa ma convingi niciodata ca o coloana nesfarsita isi poate gasi drumul inainte fara sa urmareasca bratul ridicat al cuiva asezat in fata ei.

Montesquieu: Bratul ridicat amorteste, cei cu vedere slaba nu baga de seama nici ceafa celor din fata lor, la cinci randuri in spate cel cu bratul ridicat e deja legenda. Un popor nu poate fi condus de fantome. Democratia votului universal e o masinarie bine unsa, e o corabie care nimereste drumul daca asezi carma cum trebuie.

Carma conteaza, carmaciul doar trebuie sa nu adoarma cu ochii la ea... N-ai bagat de seama ca romanii se plang de toate institutiile care nu au legatura cu conducatorul pe care pot sa-l aleaga? De justitie? De spitale? De scoli? De felul cum sunt sprijiniti cei saraci? Cum ar putea un om, un singur om, sa rezolve toate astea? Nu sunt astea probleme atat de mari incat cheama la munca mintea si vointa tuturor?"

Pauza. Cei doi tac si tacerea lor lasa loc pentru noi si concluziile noastre, ale fiecaruia. In fond, pentru cele doua mari umbre ale gandirii politice suntem doar un caz teoretic. Noua ne raman problemele si noi le vom rezolva, mai devreme (prin alegeri anticipate) sau mai tarziu (prin alegeri la termen).

Fara indoiala, am scris aceste randuri si in calitate de presedinte al Partidului Social Democrat!
Citeşte mai multe despre:   editorial,   romănii

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de