x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O supă, ce mare lucru

0
Autor: Tudor Octavian 10 Noi 2007 - 00:00

SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Rămas singur pentru două săptămăni, bătrănul profesor Ion Costescu, a pus la fiert o supă.Ce mare lucru o supă, i-a zis el soţiei, cănd aceasta a vrut să-l inveţe cum se face. De felul său, Nelu Cos-Cos, cum ii ziceau studenţii era un indărătnic. Unul mare de tot. Ar fi fost pentru prima oară cănd trebuia să se ocupe singur de casă, de măncare, de pisică şi de flori.



SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Rămas singur pentru două săptămăni, bătrănul profesor Ion Costescu, a pus la fiert o supă.

Ce mare lucru o supă, i-a zis el soţiei, cănd aceasta a vrut să-l inveţe cum se face. De felul său, Nelu Cos-Cos, cum ii ziceau studenţii era un indărătnic. Unul mare de tot. Ar fi fost pentru prima oară cănd trebuia să se ocupe singur de casă, de măncare, de pisică şi de flori. Dar la tot ce-i spunea blănda doamnă Costescu, profesorul răspundea ursuz: Las’ că ştiu eu. Şi ce-o să te faci, după ce mănănci supa?, l-a mai intrebat doamna Costescu pe indărătnic. Te ţii numai cu parizer? Păi, a răspuns ironic bărbatul, mai pun de-o supă. Pe urmă, de incă una. Şi aşa mai departe.


După ce soţia a plecat, profesorul a cumpărat din Obor cel mai mare rasol de viţel de pe tarabă, pe care l-a pus intreg intr-o oală mare. Al naibii viţel ce-o fi fost el, că nici un rasol intreg din taică-su, boul, n-ar fi căntărit mai puţin. Nu-i nimic, a găndit profesorul, o să-mi iasă supa-supelor. Un cartof, un morcov şi o ceapă mai curăţase Nelu Cos-Cos, insă spuma, care se aduna la nesfărşit deasupra apei, il cam intriga. O aduna cu un linguroi şi abia o dovedea. I-a trecut chiar prin cap că asta o să facă pănă seara, să se uite la rasolul care genera la infinit spumă. Nelu Cos-Cos predase fizica şi ştia că nu e bine să te pui cu infinitul. Ca să termine cumva cu spuma, a dat focul mai tare. Şi, deodată, supa a inceput să bolborosescă din adăncuri şi să arunce stropi cleioşi pe pereţi. Căt despre spumă, a erupt peste marginile oalei ca lava unui vulcan.


Deşi nu realiza momentul, profesorul era pe cale să inventeze supa care explodează. De frică, a stins aragazul şi după ce supa s-a mai domolit din bolboroseală şi-a dat seama că rasolul de viţel devenise tare ca porţelanul. Fizica insă l-a scos incă o dată pe Nelu Cos-Cos din incurcătură. Prima oară a fost cănd s-a infundat veceul, a doua oară cănd a apelat la principiul vaselor comunicante, la butoiul cu vin care fermenta, iar acum ar fi fost a treia oară. Profesorul şi-a amintit că exista şi un infinit mic şi a lăsat flacăra aragazului incet. Pe urmă, a catalizat fiertura cu un cui, conform unui alt principiu, dar din chimie. Aplicănd incă un principiu, de data asta din matematica aplicată a macaroanelor, a vărsat in oală o pungă intreagă de un kilogram. De fapt, era un principiu pe care tocmai il crea: Ce mi-e fideaua, ce mi-s macaroanele. N-ai una, pui alta.


Macaroanele, care n-aveau loc una de alta, au inceput să se umfle şi să alunge energic supa din oală. Logic ar fi fost ca, de emoţie, pe bătrănul profesor să-l apuce stomacul şi să dea buzna la baie.


Ceea ce s-a şi intămplat. Cănd s-a intors din baie, in oală, n-a mai găsit decăt un calup gelatinos şi compact de cocă şi un altul, şi mai compact, de rasol pietrificat. Doar cuiul rămăsese la fel cum era in clipa in care bătrănul indărătnic Nelu Cos-Cos a hotărăt să facă dintr-o banală supă o chestiune de confruntare ştiinţifică a principiilor. O oră intreagă s-a tot uitat profesorul la gogoloiul de cocă, intrebăndu-se de ce ii amintea acesta. Intr-adevăr, ii amintea de ceva. Numai că n-avea să ştie niciodată de ce. La sfărşit, aşa arată viaţa oricărui indărătnic, ca un gogoloi de cocă rău la gust, cu ceva negru şi nedefinit la mijloc.



Băsescu la regele Republicii Norvegia

Preşedintele Băsescu a fost, aşadar, din nou in Norvegia. S-a intors la locul faptei, cum spun criminaliştii. Dl Băsescu Traian a fost cercetat in "Dosarul flota" tocmai pentru contractele navelor transferate pe doi bani la o companie de navigaţie norvegiană. Cănd era ministru peste Transporturi, dl Băsescu Traian deţinea şi funcţie in Consiliul de Administraţie la Klavenes, care manageria cu pricepere şi pierdere pentru Petromin navele cele mai bune ale companiei romăneşti. Dosarul cu 80 de invinuiţi a fost ingropat, iar cercetatul Băsescu, fără cazier, s-a intors cu fruntea sus şi tupeul cunoscut in Norvegia. Nu la reconstituire, cum se face in penal, care n-a mai fost, ci ca preşedinte al Romăniei, ţara cu flota scufundată. Mi se pare firesc ca regele Norvegiei să-l primească pe dl Băsescu Traian cu toate onorurile cuvenite unui om care a făcut servicii reale Ţării Fiordurilor, imbogăţindu-i patrimoniul cu nave bune şi foarte, foarte ieftine.


Nu ştiu dacă preşedintele scufundac de nave i-a povestit consilierei blonde ceva din aventura bănoasă din Norvegia, pe cănd administra teribilul management pentru care Petromin a vărsat la Klavenes peste 14 milioane de dolari, din care, mă inţelegeţi... că noi suntem romăni. Ceva, adică esenţa, faţă de Pleşcoi, tot a reţinut printre suspine: că de acolo ies bani frumoşi şi, ca atare, trebuie să fie... democraţie, adică... republică. Exact ca la noi acasă, unde, dacă torni asfalt, iese aur, iar parcatul maşinii este mai rentabil decăt fabricarea ei.


Poţi să o contrazici pe fata blondă? Argumentele din logica ei simplă, din popor, sunt imbatabile şi, in plus, emană din experienţa ocupantului de la Cotroceni. Din tolba de cadouri aduse naţiunii de Căpitanul Val-Vărtej din Norvegia rămăn pentru posteritate interpretările pe care le-a dat la procesul pierdut in cauza "Ţigancă impuţită". Rămănănd cu acuza de discriminare rasială, Băsescu Traian consideră asta o dovadă că justiţia e independentă in Romănia.

La fel de independentă ca şi in cazul pulverizării Dosarului Flota, in care prejudiciul a fost exact zero. Un Zău de zero!

Trăiască Republica Norvegia şi regele hoţilor din Romănia!





Citeşte mai multe despre:   editorial,   cănd

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de