x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O surprinzătoare cauză a insomniei

0
Autor: Maria Timuc 21 Oct 2010 - 00:00
O prietenă mi se plângea că suferă de insomnie! În fiecare dimineaţă era obosită, de parcă ar fi împins camioane toată noaptea. Peste oboseală se suprapunea însă o enervare soră cu furia. Nişte vecini de-ai ei ţineau în balcon un cocoş care cânta fericit între orele trei şi patru. Îşi cumpărase de la farmacie şi dopuri de pus în urechi, poate-poate nu l-o mai auzi... Dar ea se gândea în fiecare noapte la cocoş. Aştepta involuntar să cânte cocoşul, s-o trezească şi s-o enerveze. Femeia era din cale afară de supărată pe cocoş, dar - mai ales - pe vecinii "inconştienţi" care-şi permiteau să ţină cocoşul la bloc! Într-o zi i-am spus: "Te rog, gândeşte-te cu simpatie la cocoş! E o fiinţă tare simpatică până la urmă. Oamenii de la ţară ar suferi cu toţii de insomnie dacă s-ar supăra pe cocoşi, nu-i aşa?".
Ea a început să se gândească la cocoş mai plăcut şi-n două zile s-a întâmplat ceva neaşteptat; cocoşul a încetat să cânte.

După un timp, aceeaşi prietenă iarăşi s-a plâns că suferă de insomnie. De data asta era ceva de-a dreptul supărător; mirosul de la ghena blocului. Toată casa îi duhnea a gunoi, o cuprindea greaţa şi enervarea o ţinea trează toată noaptea. Degeaba a vorbit cu administratorul. Se supărase pe oamenii din jur şi, iată, într-o zi un vecin a chemat-o în judecată pentru locul de parcare! Era al ei, dar omul pretindea că-i al lui! Insomnia se accentua; femeia era la cuţite cu toată lumea din vecinătate. Nu-şi mai suporta casa în care locuia, nu mai suporta vecinii, gunoiul şi, în plus, nu mai suporta maşinile parcate pe aleea de intrare la scara blocului, care păreau să-i spună: "Nu mai intra aici!". Colac peste pupăză, i s-a stricat şi patul în care dormea şi, dintr-o pensie măruntă, n-avea nici o şansă să-şi cumpere unul nou. Din pricina patului strâmb, o durea coloana vertebrală şi toată noaptea se lamenta: "Nu pot să dorm!". Părea că micuţul cocoş, care cânta inofensiv pe balcon, fusese înlocuit de ghenă, de lupta cu vecinii şi de stricarea intempestivă a patului!

Deşi ar părea că aceste evenimente n-au nici o legătură între ele şi nici o legătură cu insomnia, legătura este - totuşi - evidentă: mintea femeii. Am suspicionat că la baza problemelor ei stătea o afirmaţie: "Nu pot să dorm!". Dar... de ce zicea ea asta, acolo era secretul! Adânc ascuns în inconştient stătea o afirmaţie pe care o uitase de multă vreme. "Nu-mi iubesc casa, mă deranjează să locuiesc aici", îşi spusese ea. A recunoscut în clipa în care am descifrat sentimentul de ură şi respingere pe care-l avea faţă de casa ei. Îşi dorea să se mute la curte, să aibă grădină, să planteze pomi şi legume. Dar nu se gândise cu drag la dorinţele sale cât se concentrase mental asupra tuturor lucrurilor care-i displăceau în locuinţa actuală şi-n jurul ei. Pentru că mintea-i era continuu nemulţumită, suferea de insomnie, iar lumea înconjurătoare îi răspundea ca atare, confirmându-i scenariul: "Nu poţi locui aici!".

Ea transmitea o energie mentală negativă casei care-o adăpostea, iar casa o respingea, de asemenea. I-am spus: "Du-te acum acasă şi spune-i casei tale că-i mulţumeşti pentru că te adăposteşte. Cere-i iertare şi ignoră ghena, aminteşte-ţi că ea-i doar un răspuns la lipsa ta de iubire faţă de casă". Efectul a fost imediat! În ziua următoare, mirosul de la ghenă a dispărut, cum dispăruse şi cântecul cocoşului. Insomnia n-a dispărut doar gândindu-se cu drag la cocoş, pentru că nu era conştientizată cauza reală: lipsa de iubire faţă de casa proprie. Când cauza a fost găsită, toate lucrurile din jur s-au manifestat diferit: vecinii nu şi-au mai parcat maşinile pe aleea de la intrarea în scară. După trei zile, cineva care şi-a schimbat patul i-a dat un pat cu o saltea ortopedică aproape nouă. Insomnia şi durerile de spate au dispărut când femeia şi-a schimbat modul de a gândi şi a simţi faţă de casa care-o apăra de frig, de furtună şi, mai ales, îi oferea condiţiile necesare pentru un somn liniştit! Când ea s-a gândit că nu putea să doarmă în casă, n-a mai putut dormi. Şi de aceea au apărut cocoşul cântăreţ, ghena mizeră, vecinii răi, blocajul la intrarea în bloc, procesul şi multe altele. Toate-i spuneau acelaşi lucru: "Nu te simţi bine în casa asta, pleacă!".
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de