Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
La stat nu mai lucreaza 1,39 milioane de oameni ca in 2009, ci doar 1,225 milioane. Ce s-a intamplat cu mai bine de 100.000 de bugetari, au fost dati afara sau sunt 'ascunsi' pe undeva? Pana a afla raspunsul la intrebare e bine de vazut ca si in companiile private lucreaza un soi de bugetari, dar pe care acestea nu-si propun sa-i disponibilizeze, din contra, chiar le majoreaza lefurile. De ce? Pentru ca firmele ii considera foarte importanti pe cei care le mijlocesc relatia cu statul: contabili, inspectori de resurse umane, consultanti fiscali etc. Cu alte cuvinte, persoanele care le permit societatilor comerciale sa razbata printr-un mediu economic care, generic, ii impiedica pe oamenii de afaceri sa intreprinda ceva ocupa o pozitie privilegiata. Oare ce-i mai usor: sa simplifici mediul de business ori sa adaugi un numarul apreciabil de functionari privati la 1,2 milioane de bugetari?!
Ceea ce se vede limpede este ca functionarii din sectorul privat nu produc valoare adaugata, dar sunt remunerati mai bine decat angajatii direct productivi. Si asta numai pentru ca permit companiilor sa nu aiba probleme cu statul. Intr-o economie eficienta, forta de munca stimulata financiar este cea din 'front office', nu aceea din 'back office'. Din pacate, Romania nu-i ghidata de principii sanatoase, si de aceea este o tara de sefi. In administratia publica, ei sunt numiti de coalitia de guvernamant nu datorita aptitudinilor lor, ci fiindca le-a venit randul. In companiile private, birocratia e la fel de stufoasa, deoarece statului ii e frica sa nu fie furat. Mai departe, birocratii de stat sau privati – cunoscuti sub numele de sefi – se comporta la fel: isi permit sa-i trateze cu dispretul suveran pe care li-l da apropierea de stat pe cei direct productivi, chiar daca din valoarea adaugata generata de acestia din urma isi incaseaza veniturile.
Sigur functionand pe modelul de mai sus degeaba incearca statul roman sa-si fereasca de furt banii din taxe daca resursele nu se produc. Cehii au inteles de mult ca importanti sunt soldatii din linia intai – lucratorii direct productivi – nu belferii sau felcerii, contopistii sau vardistii, rosiorii sau senatorii. De aceea o tara ca a lor, care are jumatate din teritoriul, populatia si resursele Romaniei, scoate un PIB mai mare decat al nostru. Daca o tinem tot asa, vom ajunge sa-i cunoastem pe direct productivi pe nume, cum ii stiu chinezii pe ursii panda, pe cale de disparitie. Restul o sa emigreze cat de curand, caci, daca ursii alb-negri depind de habitatul cu bambus, oamenii cu chef de munca nu doar ca n-au nevoie de buruienile romanesti, ci, dimpotriva, se simt sufocati de ele.
Nu e greu de vazut de ce e PIB-ul atat de mic, din moment ce la el lucreaza atat de putini. Mai dificil pare raspunsul la intrebarea cum de reuseste statul, miraculos, sa dea celorlalti pensii si ajutoare. Totusi, poate. Iata cum: desi statul nu stie sa administreze economia, e numarul 1 in inginerii. Pune accize in euro, isi manevreaza bugetul dupa cursul de schimb, creste taxele si contributiile, uita sa-si plateasca datoriile. Statul ia de la toti, mai putin de la cei legati de cauza relelor. Iar cand e gata-gata sa scape din mana morisca de bani, schimba regulile jocului.
