x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O victimă inocentă

0
Autor: Andrei Bacalu 10 Dec 2011 - 21:00
O victimă inocentă


Au aparut in ultimii ani, din ratiuni in cea mai mare parte comerciale, un soi neobisnuit de scriitori: autorii de opere postume. Nu, nu este vorba despre spiritism sau de cine stie ce tehnica paranormala, ci de aliante ale editorilor cu tot felul de condeieri dispusi sa continue opera unor maestri ai genului. Asa s-au nascut nenumaratele romane moderne din seria James Bond (multe iesite de sub pana mercenara a lui James Gardner) sau imitatiile nu prea reusite avand ca model opera lui Robert Ludlum.

Merita pomenit si Don Winslow, care a incropit un text de calitate mijlocie, 'Satori', bazat pe o incantatoare poveste, 'Shibumi', a lui Treva­nian. In fine, o alta surpriza, dupa un roman postum pare-se autentic, 'Pirate Latitudes', isi face aparitia insusi Michael Crichton, ajutat de un anume Richard Preston, cu un volum inspirat de nanotehnologie, cu titlul 'Micro'.

In primele pagini, cativa studenti lucreaza intr-un laborator, unul dintre ei incercand sa masoare reactiile unei plante. Descrierea expe­rimentului m-a aruncat in urma cu mai bine de o jumatate de secol, pe cand eram student la Cluj si citeam (pe ascuns, autorul era interzis) 'Trilogia valorilor'. Lucian Blaga se referea la experimentele unui stralucit savant de pe subcontinentul indian, Sir Jagadish Chandra Bose.

Poate ca singurul termen care i se potriveste acestuia este cel de polimat, in cel mai bun sens al cuvantului. Bose ramane in istoria stiintei ca un remarcabil fizician, biolog, arheolog si botanist, membru al Societatii Regale din Londra. Pe langa toate astea el este si primul autor de SF in limba Bengali, un distins metalurgist si unul dintre creatorii radioului, alaturi de Tesla, Marconi si Popov.

Pe la inceputul lui 1914, ziarul londonez The Nation il descria ca pe un practicant al vivisectiei, tehnica disecarii unei fiinte vii in scopul intelegerii unor mecanisme fiziologice. Inca putin, si savantul ar fost numit tortionar. Ziarul se referea la su­fe­rintele indurate de o biata fiinta ne­cu­van­ta­toare, la 'tipetele mute ale durerii cumplite'.

Bose era absolut convins ca plantele au, ca si ani­malele, un sistem nervos central si periferic. Ori­cine poate observa cum mimoza isi strange frun­zele la cea mai mica atingere, dar el credea cu tarie ca orice planta comunica, se supara si su­fe­ra. Plantele iubesc soaptele si muzica linistita, dar detesta urletele si disonantele, sunt deprimate de intuneric, reactioneaza la droguri si alcool. Moartea unei plante este insotita de un spasm care produce electricitate, de exemplu un bob de mazare aruncat in apa clocotita elibe­raza 0,5 volti. Daca ar fi legate in serie, cinci sute de astfel de boabe ar putea electrocuta gospo­dina. Un intelectual de talia lui George Bernard Shaw s-a declarat impresionat de 'strigatul' unei foi de varza, inregistrat de Bose sub forma de potential electric, in clipa scufundarii in saramura.

Dupa ce a transformat fiziologia plantelor dintr-o simpla curiozitate intr-un domeniu respectabil al cercetarii stiintifice, Sir Jagadash Chandra Bose a trecut la studiul altor structuri. El stabilise inca din 1902 ca pielea unor fiinte precum broasca sau soparla reactioneaza intr-un mod foarte asemanator cu cel al cojilor de rosii sau struguri. De aici pana la studierea sensibilitatii rocilor si metalelor nu mai era decat un pas. Bose s-a ocupat pana si de capacele cutiilor de conserve, mute, dar simtitoare. Un eminent fiziolog de la Universitatea Cambridge, Sir Michel Foster, a fost uimit de reactiile unui astfel de capac la contactul cu o substanta otravitoare!

Sa ne intoarcem la plantele noastre. Ele au simturi si unii specialisti cred ca au si sentimente. O cercetatoare a Universitatii Caltech, specia­lista in planta Arabidopsis, a descris asa-zisele 'canale mecano-sensitive' care reactioneaza la atingeri, intepaturi, taiere si zmulgere. Bose vorbea acum multa vreme despre nervozitate si iritabilitate in lumea vegetala, azi stim care este mecanismul acestor stari. Limita dintre fizic si fiziologic devine din ce in ce mai neclara. Trebuie sa avem mare grija cum ne mancam salata si cum ne purtam cu furculita.

Incepem sa si comunicam. Tanara muziciana Miya Masaoka compune muzica pentru si despre plante. Folosind electrozi, un calculator si un sintetizator, ea transforma reactiile plantelor la tot felul de stimuli in sunete pe care le prelucreaza electronic. Discul cu piese inspirate si interpretate de vegetale a avut mare succes.

Oricum, e bine de stiut ca victima inocenta a vivisectiei din ianuarie 1914 era un simplu morcov.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de