x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

O victorie asupra privatizarilor fara noima

0
Autor: Ilie Serbanescu 09 Ian 2007 - 00:00
O victorie asupra privatizarilor fara noima


De ce, in fond, se recurge la privatizari? Din simplul si unicul motiv ca managementul privat s-a dovedit mai performant. (…) In prag efectiv de privatizare, CEC statea de 10 ori mai bine decat la lansarea privatizarii, in urma cu un an, gratie unui management mai performant pe aceeasi articulatie, cea a proprietarului-stat.

Hotarand sa suspende privatizarea CEC, Guvernul a pretins ca pretul oferit de unicul competitor ramas pana la urma in cursa (National Bank of Greece) a fost prea mic (560 de milioane de euro) prin comparatie cu cel avut in vedere pentru a finaliza tranzactia (700-800 de milioane de euro), dar mai mult ca sigur nu acesta este motivul real. In general, nu banii constituie principala problema intr-o privatizare de acest gen, iar in cazul in speta banii reprezentau chiar un aspect subsidiar. Miza era alta. Ca sa spunem lucrurilor pe sleau, nu exista absolut nici o motivatie serioasa pentru care sa se fi intreprins privatizarea CEC. Desi a respins oficial valul de impotrivire fata de privatizarea CEC - inclusiv motiunea simpla depusa din randurile opozitiei politi-ce - Guvernul, spre cinstea sa, a tinut cont de toate acestea. Si ne-ar placea sa credem ca a tinut cont nu atat de presiunea politica cvasigenerala, cat mai ales de lipsa de motivatie a unei privatizari a CEC. Privatizarea CEC ar fi insemnat lichidarea completa a pozitiilor nationale in sectorul bancar. Ceea ce nu este cazul in nici una din tarile vest-europene pe care Romania le prezinta ca nazuinte o data cu intrarea in UE! Privatizarea in sectoare strategice - cum este si cel bancar - nu poate fi discutata doar in termeni financiari! Suspendarea privatizarii CEC este o victorie, s-ar putea spune istorica, asupra privatizarilor fara noima. O victorie si a acelora care, de cand a pornit iuresul privatizarilor in Romania, n-au incetat sa sublinieze ca procesul necesar al privatizarii nu trebuie nici judecat doar in termeni financiari, nici confundat cu scoaterea din scena a capitalului autohton si nici transformat intr-un scop in sine, intr-un heirup fara noima!

De ce, in fond, se recurge la privatizari? Din simplul si unicul motiv ca managementul privat s-a dovedit mai performant. Deci, nevoia de privatizare este cu atat mai mare, cu cat unitatea economica in discutie sta mai prost: inregistreaza pierderi, nu are clienti, resimte necesitati de reabilitare si modernizare, se arata incapabila sa pastreze piete sau sa cucereasca unele noi in lupta de concurenta. In prag efectiv de privatizare, CEC statea de 10 ori mai bine decat la lansarea privatizarii, in urma cu un an, gratie unui management mai performant pe aceeasi articulatie, cea a proprietarului-stat. Multumita acestor performante, cota de piata a CEC a incetat sa mai scada. N-avea CEC clienti?! Are suficienti! Nu trebuia sa vina un nou proprietar privat pentru a-i atrage! Acesti clienti exista! Sunt milioane de romani cu venituri mai modeste care s-au obisnuit cu CEC si ii acorda deplina incredere! In plus, trebuia sa se tina cont de ceea ce statul pierdea prin instrainarea CEC. Cea mai importanta era pierderea vectorului pe care CEC, prin larga sa retea in mediul rural, il reprezinta in finantarea restructurarii si modernizarii agriculturii si statului romanesc, conditie a apartenentei la UE. Nu poate proprietarul-stat sa finanteze si sa asigure o reabilitare si modernizare a CEC? Iata un test de forta pentru capitalul romanesc, care ar putea sa-si joace astfel cartea salvarii sau a extinctiei!
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de