x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Oaia - animal politic sau de companie

0
Autor: Razvan Barbulescu 30 Mai 2009 - 00:00
Oaia - animal politic sau de companie Cristian Marcu/


Fabulă. Oaia e adevărata revelaţie a campaniei. În momente de recesiune dură, ajunse pe mâna strategului Flutur, oile îşi reconsideră prezentul. Au capital politic. Fie ca animale de companie - bălaie, brune, bine făcute - fie răsfirate pe dealuri cu blana prespălată şi preţesălată de sepepişti, omagiind alegoric venirea preşedintelui.



Bucovinenii sunt oportunişti. Se dau du­pă vremuri. Astăzi renunţă pe capete la creşterea oilor şi a vitelor. Nu le mai ren­tea­ză. Muncesc mult şi degeaba, carnea şi laptele sunt prost plătite, n-au clienţi pen­tru piei şi lână. Aşa că s-au reprofilat pe melci. Crescători de melci. Pe ultima sută a lui Ceauşescu, ţăranii din Cajvana (Suceava) nu-şi mai lăsau copiii la şcoală, îi ţineau acasă ca să-i trimită cu vacile. Va­cile aveau viitor, şcoala - nu. Dascălii erau disperaţi, clasele - goale, inutile. Ce câştigăm dacă-i trimitem la carte? Ţăranii plăteau amenzile pentru absenţele odras­le­lor, pentru că aveau de unde. Îi în­gro­pau pe profesori în bani. Îşi plăteau amen­zile pentru câţiva ani înainte. A trecut un sfert de secol de la întâmplarea de mai sus. Era în secolul 20, suntem în se­colul 21. Vaca a devenit exponat de agrotu­rism. S-o vadă turiştii. La Cajvana, trei mii de locuitori (din nouă mii) lucrează în stră­inătate. Din banii câştigaţi afară, Cajvana e ca nouă.

Bucovinenii au constatat pe pielea lor că indiferent de timpuri, între promisiunile autorităţilor şi realitate se căsca celebra prăpastie. Între vacă şi şcoală, câş­ti­ga­se vaca. Acum, vaca şi-a trăit traiul. La pu­te­re e melcul. Bucovinenii cresc melci cu bu­curie, cu dragoste, cu simţul datoriei faţă de copiii şi viitorul lor. Statul nu-i aju­tă nici la preluarea laptelui, nici la vân­zarea pieilor. Şi, iată că, deodată, în an electoral, salvarea pare să le vină de la oi.

Oaia e o adevărată revelaţie. În clipe de adâncă recesiune şi pentru producătorii de lapte, carne, lână, oile de Bucovina, ajun­se  pe mâna strategului Flutur, îşi re­con­sideră prezentul. Au capital politic. Pe un deal bucovinean, trupurile cu blană netunsă, dar prespălată şi preţesălată de sepepişti, au omagiat alegoric venirea pre­şedintelui scriind fericite: BUCOVINA. Ca HOLLYWOOD pe Mt. Lee. Blânde şi răb­dă­toare, oile se dovedesc ideale pentru omagii, metafore de partid, şouri electo­rale. Dacă la şes avem grătarul şi mititeii, la munte, oaia este procedeul artistico-electoral desăvârşit pentru exprimarea sentimentului electoral al fiinţei.

Dar tocmai la poalele dealului oi-BU­CO­VINA, jurnaliştii i-au stricat preşedintelui bucuria şi l-au întrebat neghiob de candidatură, motiv pentru care prezidentul s-a arătat indignat.
Nu e vizibil -hă,hă,hă! - că sunt copleşit de grijile anticriză?
Păi - hă,hă,hă! - nu. Şi iată de ce. Pre­şe­dintele e în politică de vreo douăzeci de ani. Poate să jure că a fost an de an la sâmbre, la tuns de oi, că a primit an de an bundiţe de jder, chimire, sumane şi pălării tradiţionale? Că a fost constant luminat de iubirea pentru tradiţii şi îndeletniciri populare? Că şi-a pomenit de bine soacra la fiecare mandat?

Adevărul e că preşedintele-etnolog bate ţara tocmai ca să i se întâmple ceea ce se întâmplă. Şi să se dea la tv. Cum naiba să combaţi criza dacă nu umblând teleleu pe la sâmbre, câştigând concursuri de tuns oaia?

Asta, pe de-o parte. Pe de alta, e posibil ca studiile de marketing politic să-i fi arătat dlui Flutur, managerul de proiect, că oile au fost exploatate neraţional de Gigi Becali. În istoria politică a României, singurul care ca tuns oi în mod sincer a fost Gigi. Ieşea stors de la cazinou la patru dimineaţa şi primul drum îl făcea la staul. Nu în familie, nu la Ghencea, nu la Athos. La oi. Treaba asta i-a adus cândva opt la sută. Dl Flutur a văzut în drumurile lui Gigi o sursă de procente. Dar cum să lipeşti eficient oaia de primul om din stat, când singura legătură evidentă e că berbecuţii pleacă la arabi cu vaporul, preşedintele fiind frate cu valul.

Aici a lucrat geneticianul Flutur. Excep­ţi­onal strateg, părintele grandiosului Ou de Bucovina, omul care ne-a arătat ade­vă­rata Lumină de Paşti a dibuit că viaţa lui Gigi Becali este un filon neexploatat. Şi a făcut din oaia bleagă vedeta anului.

Preşedintele îşi vede liniştit de criză. Netulburat dinspre partea lui Boc (lipsit de ambiţii cotroceniste şi terorizat de aviara gripă), etnologul se dedică în tihnă oilor de companie şi băilor de mulţime, în spiritul celebrei aroganţe "Să trăiţi bine!": 1. Să trăiţi bine!  2. Trăiţi bine? 3. Mai trăiţi?

Morala. În Bucovina, ţăranii au dat-o pe melci ("să facă Flutur alegorie cu melci, dacă e aşa deştept"). Vaca a dispărut, iar oaia e activă ca recuzită pentru spectacolele de sunet şi lumină în direct.

P.S. Întrebare retorică la Radio Erevan: se poate omagia alegoric cu boi în loc de oi?
Citeşte mai multe despre:   editorial,   oaia

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de