x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Oameni care vorbesc singuri

0
Autor: Tudor Octavian 23 Oct 2007 - 00:00
PE UNII AR TREBUI să-i previn: Vorbiţi mai tare, că-s niţel surd. Dar s-ar simţi ofensaţi. Cum să fii surd doar cu ei şi cu alţii nu? Adevărul e că nu-s surd tot timpul. Sau că discreta mea surzenie nu e la fel cu toată lumea şi in toate imprejurările. Drept care prevenirea ar trebui formulată aşa: Vorbeiţi mai tare fiindcă acum sunt cam surd cu voi. E posibil să nici nu fie vorba despre surzenie, ci despre o redistribuire a afinităţilor. Eu să vreau să ascult ce mi se spune, dar urechile mele să nu mai vrea. Gata, să spună urechile mele, te-am slujit fără să-ţi facem figuri atăta amar de vreme, insă prea ai abuzat, prea i-ai ascultat politicos pe toţi nerozii. A sosit timpul să auzim numai ce ne place. O fi democraţie in Romănia, totuşi nu-i cuviincios să asculţi cu aceeaşi incordare a simţului şi Muzica lui Mozart, şi pălăvrăgeala politicienilor.


M-AM MIRAT, de căte ori am călătorit in Vest, de numărul celor care vorbesc singuri. Aşa e in capitalism, mi-a spus un romăn din Germania, fără să-mi explice şi de ce e aşa. Acum văd şi la noi mulţi oameni care vorbesc singuri. Ciudat e că nu mă mai intreb de ce. Nu-i unica anormalitate căreia nu-i mai caut legăturile cauzale. Aşa trebuie să fie! Poate că inainte nu-i observasem pe cei care vorbeau singuri şi azi ii observ. Poate că-i observ pentru că şi eu am inceput să vorbesc singur. Poate c-ar trebui să mă mire ce-mi răspund cei mai mulţi dintre cei pe care-i intreb dacă vorbesc uneori singuri. Uneori? - mi-a zis cu mare subinţeles un coleg de la alt ziar - , nu uneori, ci tot mai des.


CĂINELE işi marchează locul ridicănd piciorul, iar mărlanul cu scuipaţi, chiştoace şi cu coji de seminţe.


UN DOMN care locuieşte de 40 de ani cu soţia intr-o garsonieră se răzbună pe soartă şi pe cei care invărtesc banii cu lopata dănd false telefoane de afaceri. Cum vede că se vinde o proprietate cu 500.000 sau cu 1.000.000 de euro, telefonează anunţănd că e dispus să cumpere imediat. Fixează intălnirea, glumeşte la telefon cu vănzătorul, ca să-l facă să viseze frumos, dă incă trei, patru telefoane, ca să se asigure că inţelegerea rămăne in picioare, dă un telefon cu zece minute inainte de ora fixată. Şi bineinţeles că asta e tot. E mulţumit că l-a pus pe bogătan pe jar. Il intreb de căte ori a făcut-o, iar domnul cu garsoniera la bază mă priveşte lung şi blajin inainte de a-mi răspunde: De sute, de mii de ori, lua-i-ar dracu’!


TEKELUL unui prieten nu mai latră ca altădată, cănd prietenul se ceartă cu nevastă-sa. Se ascunde sub pat şi, cănd simte că răfuiala e pe sfărşite, scoate capul şi stă cu el afară preventiv o jumătate de ceas.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de