x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Oameni cu România pe umeri

0
Autor: Florin Condurateanu 29 Aug 2013 - 14:01
Cei care atacă răutăcios România, cei care cu plăcerea ticăloasă să o plaseze pe ultimele locuri în clasamente mincinoase; cei care uită că s-au ridicat la viaţă din ţara asta, şi au migălit la primele litere  în ţara asta,  ei bine, pe aceştia îi invit să facă un drum pe Valea Oltului. 

Îţi tresaltă inima de bucurie. Străbaţi un teribil colţ de rai. Îţi fug ochii de la crestele semeţe la învolburarea Oltului şi  te cuprinde revolta: cum să vinzi şiragul de hidrocentrale, kilowatul cel mai ieftin născut de ape şi baraje. Fără să-mi dau seama mi s-au prelins lacrimi pe obraz şi am şoptit ca un reflex de suflet şi sensibilitate “Draga de Românie”. Cârtitori veninoşi fără pic de simţire pentru ţara asta, mergeţi pe Valea Oltului că poate vă va părea rău să bumbăciţi mereu cu vorbe otrăvite numele ţării noastre. Sunt vremuri de restrişte şi nu o duce bine poporul. Am bătut cu inima şi pasul ţara şi m-a durut în stânga pieptului văzând cum combinate, întreprinderi, ferme de viţei au ajuns cimitire. Lacăte grele şi ruginite atârnă de porţile prin care mii de oameni se duceau zilnic la muncă. Oare cine va da socoteală pentru măcelărirea economiei româneşti care la fiecare investiţie avea 23 de milioane de coproprietari? În fiecare familie de români părinţii îşi amăgeau foamea la serviciu cu câte o pungă de pufuleţi ca să poată pune în ghiozdanul copiilor un sendviş cu o felie subţire de salam. Şi asta ca o parte din chenzină să se aşeze în fundaţia fiecărui combinat. Şi cu toate astea România nu moare. Va ieşi cândva la liman. Şi atunci când români abia “înoată” e mârşav să picuri plumb în aripile lor firave, să-i înjoseşti, să le umileşti ultima încredere în sine. Există destui români care au sprijiint ţara să nu se încline într-o rână, şi nu sunt puţini. Unul dintre cei mai valoroşi manageri ai României este Constantin Stroe, conducătorul de zeci de ani al Uzinelor Dacia. Ştiţi ce contribuţie au adus Uzinele Dacia Renault la exportul României în cele 7 luni ale anului 2013? Vânzându-se bine şi în străinătate maşinile făcute la Dacia Piteşti au însemnat 30% din exportul României.  Iată o întâmplare care vorbeşte de la sine de cât de iubit a fost şi este managerul Constantin Stroe la Piteşti. În anul 1987, într-una din dimineţi directorul Constantin Stroe a primit un telefon de la prim-secretarul judeţului Argeş că sunt aşteptaţi amândoi la tovarăşul Ceauşescu.  Au gonit  cu nişte Dacii de probă şi au intrat la primul ministru Dăscălescu. “Tovarăşe Stroe mergi cu mine la Tovarăşul fiindcă vrea să te numească director general al Întreprinderii de Autocamioane Braşov. Fostul director a fost dat afară.  Conducătorul Uzinei de autoturisme Dacia, Constantin Stroe a avut un moment de uluială. Dar, apoi politicos s-a scuzat în faţa primului ministru comunist Constantin Dăscălescu: “Sunt onorat de propunere, dar sunt nevoit să refuz. Cât sunt eu de specialist în autoturisme, îmi vor fi necesare peste şase luni ca să mă pricep şi la autocamioane. Iar în al doilea rând, muncitorii de la Braşov mă vor privi cu suspiciune că sunt un colonel de Securitate numit ca director”. S-a enervat Dăscălescu, a intrat singur la Ceauşescu şi s-a întors răstindu-se: “Tovarăşe Stroe, dumneata nu mai ai ce căuta în judeţul Argeş”.  N-au acceptat pedeapsa nedreaptă salariaţii de la Dacia şi l-au pitit pe fostul director Stroe ca inginer de schimb la secţia de cutii de viteză. De supărare, Constantin Stroe a făcut infarct. A venit o iarnă viscolită şi Ceauşescu a interzis maşinilior să circule pe drumurile înzăpezite. Totuşi câteva Dacii în regim de testare se duceau şi îl luau pe Constantin Stroe de acasă să nu-i chinuie gerul inima bolnavă. Au existat totdeauna şi turnători, nişte cozi de topor au pârât la partid şi Costică Stroe a fost până la urmă izgonit din judeţul Argeş, aşa cum hotărâse Tovarăşul. Un asemenea valoros inginer a fost imediat luat la fabrica de  autoturisme Lăstun din Timişoara. Şi a venit  ziua de 21 decembrie 1989. A doua zi  o echipă de ingineri şi muncitori de la Dacia Piteşti  s-a dus val-vârtej la Timişoara, l-a răpit pe dragul lor director Constantin Stroe şi l-au aşezat din nou pe scaunul de director general al Uzinelor Dacia Piteşti. În primele 7 luni  ale anului 2013  Uzinele de Autotursime Dacia Renault au produs 30% din exportul României.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de