Obez şi cu ficatul gras

Unii zic cum că ficatul gras este cea mai uşoară boală de ficat. Eroare. Ficatul gras, denumit şi steatoza hepatică, este de fapt punctul de pornire spre bolile hepatice grele. Ficatul gras la om, umflarea cu grăsime a celulei hepatice, e un deranj căci celulele ficatului cu multă grăsime în ele nu-şi mai fac misiunea în laboratorul fabulos al ficatului. Partea proastă este că foarte mulţi "posesori" de ficat gras nu ştiu că au această steatoză hepatică. Într-un fel şi pentru că 65%-70% dintre cei cu ficat gras n-au nici un simptom. Iar cei care au semne nu se îngrijorează fiindcă simpto­mele steatozei hepatice sunt vagi, pot fi confundate cu alte maladii.

Simptome ale ficatului gras sunt o oarecare oboseală, astenie, tulburări de somn şi cârcei la picioare. Cei descoperiţi cu ficat gras sunt niţel miraţi când medicii nu prea le recomandă medicamente, ci îi îndeamnă să slăbească, să facă mai multă mişcare, să-şi schimbe stilul de viaţă. Păi astea sunt principalele măsuri pe care trebuie să le ia un bolnav de steatoză hepatică. Iată că rechi­zitoriul la adresa obezităţii în vinovăţia de ficat gras  este justificat. Marii obezi, cu peste 130 indice de masă corporală, în proporţie de 95% sunt bolnavi de ficat gras. Obezii moderaţi fac steatoză hepatică în mare măsură, aproape 70%. Cei cu diabet fac ficat gras în număr mare, 65%-70%. Cei cu dislipidemii, adică cu grăsimi multe în sânge, sunt abonaţi la ficat gras. În jur de 30% dintre cei cu colesterol mare au steatoză hepatică. Oamenii cu trigliceride mari fac 60% steatoză hepatică.

Iar 90%-95% dintre cei cu colesterol şi trigliceride mari fac steatoză hepatică.