x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Obiecte care alungă oamenii de lângă noi

0
Autor: Maria Timuc 14 Dec 2010 - 20:47

Obiectele din viaţa noastră pot deveni, uneori, înlocuitori ai oamenilor care ne-ar putea iubi. Obiec­tele ocupă spaţiul cu aceeaşi în­de­m­ânare ca şi oamenii de care de­venim dependenţi. Ele sunt un companion tăcut, frumos şi acaparator, dar tocmai din pricina asta putem pierde la nivel conştient dimensiunea dependenţei noastre. Putem fi atât de ataşaţi de obiectele care ne înconjoară, încât nu ne mai putem imagina viaţa fără ele, dar în acelaşi timp riscăm să trecem pe lângă oamenii iubiţi, pe lângă bucuriile fi­reşti ale existenţei tocmai pentru că sufletul nostru este „dăruit” obiectelor.

Şi-n vreme ce obiectele în­locuiesc fiinţele din viaţa noastră, trăim în secret o nedescrisă suferinţă, căci fiinţele pe care le vrem aproape ne plac iniţial, însă ne ocolesc, fug de noi, ne resping sau nu ne pot iubi, pur şi simplu. In­conştient, căutăm exact acele persoane predispuse să ne abandoneze, să se facă pierdute, căci aşa ele ne arată ce avem de vindecat; o traumă de abandon şi un transfer al afectivi­tă­ţii asupra obiectelor. Trauma de pier­dere a iubirii, trauma de pier-dere a unei fiinţe apropiate se pot transforma într-o pasiune pentru obiectele care întruchipează iubirea imposibil de pierdut (mâine vă voi spune o poveste adevărată, tul­bu­ră­toare, povestea unui transfer afectiv asupra obiectelor şi consecinţele la fel de tulburătoare ale unei pasiuni „inocente” şi in­conş­tiente pentru obiectele vechi).

Ataşamentul de obiecte se poate instala încetul cu încetul, fără ca o persoană să sesizeze tulburarea afectivă, sufletească ce acompaniază „lăudabila pasiune”. De altfel, lucrurile pot îmbrăca forme mai subtile de exprimare a unei dependenţe interne, emoţionale, în sensul că putem să nu fim colecţionari de obiecte vechi, de maşini, de case, de diferite alte lucruri, dar să avem obiceiul de a strânge prin sertare, prin dulapuri, prin debarale, beciuri sau prin alte locuri ale casei diferite obiecte inutile (aceasta-i o formă mai uşoară de ataşament, pe când cele grave au nevoie de asistenţă psihologică atentă).

Mediul nostru se încarcă subtil şi pe nepusă masă, obiectele ocupă spaţii care ar putea fi aerisite şi libere, dar noi nu ne înţelegem limbajul şi nu ştim de ce tot strângem lucruri de care nu ne folosim. Nu ne îndurăm să le dă­ruim, să le înlocuim, să le aruncăm ori să le dăm o destinaţie generoasă, şi tocmai „neîndurarea” aceasta ne poate semnala… dependenţa as­cunsă. Adunând obiecte, reţinem energia, îi blocăm cumva curgerea. Iar energia curge la fel ca şi apa; dacă pui un baraj, se opreşte. Curge­rea este o stare naturală a existenţei. Pentru ca să se umple ceva, avem nevoie de un gol. Pentru ca un lucru nou să vină în şifonierul nostru, este nevoie să-i facem loc, dăruind poate un lucru vechi.

Când înghesuim lucrurile, nu-i permitem energiei să curgă liber şi – se pare – asta o facem undeva, în interior mai întâi. Pentru ca banii să vină, trebuie să ai puterea să-i laşi să plece. Pentru ca un om iubit să vină în viaţa ta, trebuie să-l laşi să plece pe acela… care nu te iubeşte acum. Să faci gol înainte de a fi plin, asta-i starea naturală de curgere a energiei. În dependenţă, aduni, aduni, îţi iubeşti cu obs­ti­na­ţie, cu disperare obiectele, fie că-ţi fo­losesc la ceva sau nu, şi asta… te blochează. Te blochezi în exterior, pentru că ceva s-a blocat în interior. O frică de pierdere a iubirii poate fi căutată într-o dragoste prea mare pentru obiecte sau în reţinerea nejustificată a obiectelor în preajma noastră.

Pentru că se apropie Sărbătorile şi tradiţia ne îndeamnă să ne facem curăţenia de Crăciun, pentru că-i o vreme a darurilor şi a iubirii, ne putem permite să facem curat prin sufletul, prin mintea şi prin casa noastră în acelaşi timp. Aruncarea obiectelor inutile, dă­ru­i­rea celor nefolosite ani întregi, detaşarea de obiectele care alungă oamenii din preajma noastră ar putea echivala cu o deblocare energetică masivă, puternică şi profund vindecătoare. Lucrurile frumoase şi bune ale vieţii curg în spaţiile libere, în casele… libere, în sertarele curate sau în şifonierele… în care au loc. În acelaşi timp, oamenii care iubesc sunt atraşi spre aceia care „au loc, au spaţiu” interior pentru a primi iubire.

Obiectele ocupă spaţiul iubirii şi de aceea ele pot deveni un concurent redutabil pentru oamenii care ne-ar putea iubi, dar cum singure spun obiec­te­le: „Nu mai este loc. Noi ocupăm lo­cul acesta, tu poţi să pleci!”. Şi atunci când obiectele rămân, oa­menii ne pot părăsi. Dar putem ale­ge să le facem loc oamenilor, renunţând cu toată inima la obiec­tele care ocupă spaţiul inimii noastre, în vreme ce ocupă şi spaţiul fizic.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de