x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Obsesia blatului la români

0
Autor: Dan Dumitrescu 21 Apr 2008 - 00:00

PUNCTUL PE EI
Obsesia blatului are la români nobleţea tradiţiei pierdute în istorii ancestrale. Înaintea pietrei sau a fierului, înaintea arcului şi a săgeţii, în sălbăticia lor primitivă, strămoşii strămoşilor şlefuiau filosofia blatului. Descurcăreala practicată cu dibăcie reprezintă apanajul săracului.



PUNCTUL PE EI
Obsesia blatului are la români nobleţea tradiţiei pierdute în istorii ancestrale. Înaintea pietrei sau a fierului, înaintea arcului şi a săgeţii, în sălbăticia lor primitivă, strămoşii strămoşilor şlefuiau filosofia blatului. Descurcăreala practicată cu dibăcie reprezintă apanajul săracului. În replică, ăi răsfăţaţi de soartă în nesimţirea îndestulării dau cu produsul, dau cu banul. Rafinează corupţia. Cumpără şi vînd privilegii după cum le e pofta, fiindcă, nu-i aşa?, au cu ce, şi tot ce mişcă pe lumea asta are un preţ. Nepreţuită rămîne doar prostia celor care bagă în fenomen simpla participare de martor neghiob. Ţuţării cu eşarfă – care nu ştiu nici de unde vin, nu ştiu nici încotro se îndreaptă şi nici nu vor afla vreodată – însoţesc cortegiul făptaşilor, croşetînd poveşti fără nici o legătură cu realitatea. Sînt necesari însă în peisaj pentru demonstrarea teoriei conform căreia nimeni nu-i deştept decît dacă-şi găseşte fraierul.

Uitaţi-vă la românaşul neaoş care se duce la dispensar. Se vaită că-i este sete şi, în consecinţă, primeşte un pahar cu apă. Îi trece omului de sete. Dar dacă felcerul refuză să primească în schimbul trataţiei două ouă şi-un kil de ceapă, să te ţii blesteme. Dacă ploconul nu este primit, românul consideră că n-a fost băgat în seamă. La fel de original se poartă săracul care, de foame, a dat lovitura la vreo slăninuţă. Fiindcă s-a săturat şi el o dată în viaţă primeşte ani de temniţă. Dar n-o dă-n disperare. Nimic nu mai contează pe lumea asta dacă în schimbul unui sperţ mărunt gardianul nu va strînge prea tare cătuşa. Oropsitul se consideră în sinea sa un învingător. S-a descurcat! La polul opus, ăl de-a furat ţara cu totul şi n-a fost prins nu se simte legitimat ca mare şmecher.

Nu te poţi bucura de respectul coinfracţionarilor dacă n-ai dat piept cu miliţia, dacă n-ai dat piept cu procuratura şi cu justiţia, dacă n-ai măturat cu şpaga grasă totul în calea ta, pînă la verdictul definitiv şi irevocabil de nevinovăţie. Doar atunci te poţi considera naş adevărat, doar atunci dreapta îţi va fi sărutată precum icoana de cei care abia au trecut prin ciordeală pragul milionului de euroi. Doar atunci cronicarii cu percepţie indusă te vor picta în letopiseţe mincinoase.

Fotbalul este piesă turnată în matrice. Codul blaturilor a evoluat de la trocul reciprocităţilor uşor de citit la combinaţii sofisticate, greu de descifrat pentru cei neantrenaţi în sistem. De aceea nimic din ceea ce se povesteşte nu se suprapune peste realitatea de fapt. Pentru a nu greşi, aşteptăm turnesolul cupelor europene.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de