Ochelariştii

O mare actriţă, Emilia Popescu, antipatizează ochelarii, şi asta mai ales pe scenă, refuză să-şi poarte ochelarii în timpul spectacolelor la teatru. Plină de farmec, strălucitoare, cu o frumuseţe aparte, trădând şi frumuseţea interioară, Popeasca cea îndrăgită de români a păţit-o într-o piesă tocmai din cauza faptului că nu-şi pune pe nas ochelarii de mioapă. În timpul interpretării unui rol de succes, Emilia Popescu s-a îndreptat spre o fereastră din decor, n-a văzut limpede colţul acela de scenă, s-a lovit cu fruntea de fereastra „decupată” în decor, şi-a spart arcada, aşa că fruntea şi obrazul s-au umplut de sânge. Unii actori au exploatat aerul aparte adus de nişte ochelari cu dioptrie mai mare şi au valorificat alura de timizi ochelarişti. Horaţiu Mălăele este inconfundabil cu ochelarii rotunzi de elev tocilar, de funcţionar cuminte, dar cu haz şi vino-încoa. Dintre delicioşii ochelarişti ai scenei şi ecranului în România îi amintim pe Mişu Fotino şi Nicu Constantin. Dioptriile le făceau pupilele mari, iar nostimada creştea fiindcă aveau şi niţel strabism, unul era saşiu cu ochii spre nas, celălalt privea cruciş spre tâmple. Umblă vorba că la sfârşitul unui spectacol la Tănase, plecând la volanul propriilor maşini, nefiind atenţi, Mişu Fotino şi Nicu Constantin şi-au ciocnit uşor automobilele. Cu ochii saşii, cum spune proverbul, cu un ochi la slănină şi cu altul la făină, simpaticii actori şi-au strigat unul altuia „de ce nu te uiţi pe unde mergi?”, la care Nicu Constantin a replicat la fel de hazos „dar tu de ce nu mergi pe unde te uiţi?”. Şi să n-o uităm pe splendida ochelaristă a teatrului şi revistei Stela Popescu, strălucitoare cu ochelarii pe nas.