Odă şpăgarilor şi repetenţilor

Înainte de Bac, la o şcoală din vestul Capitalei, profesorul care avea să-i supravegheze în timpul examenului le explica fraierilor că să nu se aştepte la prea multă milă la examen dacă în plicul găsit pe catedră va număra doar opt foi în loc de zece. Adică zece milioane de lei vechi sau 1.000 nouă. Ăia mici s-au dat peste cap, şi-au sunat părinţii (unul dintre ei, avocat de succes) să mai pună câte 200 noi, că nu-i lasă nenorocitul să copieze la Bac. S-au strâns banii şi până la urmă viitorul ţării s-a ales cu Bacul luat.

N-ar fi de crezut povestea asta dacă la Bac nu s-ar fi înregistrat un procent de absolvenţă de 60%. 60%. Din care, pe bune, buni ar fi vreo 40%. Între învingători, pe lângă elevii deştepţi şi cinstiţi, pe lângă submediocrii care au ieşit cu şpaga minimă, s-au aflat şi absolvenţii-infractori care au dat mită la greu fără să fie prinşi.

Între căzuţi se aflau ăia bâtă, absolvenţii a 12 clase semianalfabeţi, precum şi penalii care au dat şpagă şi au fost arestaţi. Cu profesori cu tot. La acest Bac s-a colaborat mai fructuos ca niciodată cu procurorii de la DNA, încât ai fi crezut că examenul a fost o acţiune organizată de administraţia penitenciarelor, şcolile fiind împânzite de jandarmi.

Mai sus, la licenţă, cota mitei se-nalţă ca zmeul pe vânt bun. La Caransebeş, 33 de studenţi, între care jandarmi, poliţişti, grefieri, au dat câte 1.500 de euro ca să ia licenţa în contumacie. Sunt jandarmi şi poliţişti care vor veghea ca la anul Bacul să fie corect. Aflăm prin strădania organizaţiilor studenţeşti de bine că la Bucureşti, în iarnă, opt universităţi private şi de stat ar fi pus pe piaţă cinşpemii de diplome de licenţă false. Cu falsurile din ultimii şi viitorii 20 de ani, avem exact imaginea României ignorante şi şpăgare care va fi condusă de cei mai buni dintre ei. La televizor apare o profesoară care justifică ascensiunea derbedeilor. Zece clase sunt gratis. Trebuie să te treacă, fiindcă sunt obligatorii. Mort-copt, prost-leneş, treci. Profii nu te pot lăsa repetent.

Dar de ce-i trec pe analfabeţi în continuare dacă ei nu vor? Simplu, răspunde profa, dacă nu i-am trece, n-am mai avea cu cine scoate o vorbă la ore şi n-am primi leafă. N-am mai avea elevi, am vorbi de-a surda. Adică, singuri vorbim şi acum, că nu ne ascultă nimeni. Dar fără elevi, am vorbi doar mobilierului, care oricum abia se mai ţine pe picioare, fiindcă nici pereţii clasei nu mai sunt întregi, iar prin acoperiş trece ploaia, deoarece nu mai sunt nici bani pentru diguri, darmite pentru reparaţia sălii de sport închisă de doi ani... Ne-am pierde aşadar serviciul. Cui să mai predăm?, întreabă disperată profesoara.

Repetenţii şi mitangiii asigură pâinea dascălilor. Politica reducerii cu 25% a bugetarilor în care se includ şi profesorii era bomboana de pe coliva învăţământului.
Demonstrăm că am inventat şcoala fără profesori, doar cu şmecheri, şpăgari şi mascaţii aferenţi care să-i furnizeze DNA-ului. Din respect pentru politicile şi politicienii ei, copiii normali, copiii minune, licenţiaţii IT, doctorii şi cei plini de lehamite aleg să se salveze, iubindu-şi România de la distanţă.