x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Oglinda nemţească

0
Autor: Tudor Octavian 08 Iul 2010 - 00:00
Germania e ţara unde o bună bucată de vreme te simţi în eroare orice ai face. Ai sentimentul că tot ce faci trebuie făcut altfel, că oamenii ştiu c-ai să greşeşti şi sunt cu ochii pe tine. După ce te mai obişnuieşti cu lumea şi cu locurile, te încearcă o stare şi mai sâ­câ­i­toa­re, aceea că niciodată nu te vei deprinde într-atât cu oamenii şi cu locurile încât să trăieşti, pur şi simplu, să nu te întrebi tot timpul dacă e bine cum trăieşti.

Neamţul caută absolutul până şi-n baie. Toate lucrurile din  toaleta de apartament, în care am intrat pentru prima oară la München, deşi păreau a fi la fel ca lucrurile din toaletele de pretutindeni, aveau îmbunătăţiri. Erau create pentru persoane mai avizate decât mine, în chestiuni de igienă. Ştiam c-am săvârşit o inexactitate stânjenitoare, care-i va preveni pe stăpânii casei că am folosit baia, dar care era inexactitatea nu aveam să aflu niciodată. Ca străin poţi să-ţi plăteşti corect toate cumpărăturile şi tot pleci din maga­zin cu senzaţia că vei fi întors şi controlat. Şi ce dacă ai achitat totul la casă, îţi spun lururile cumpărate, şi pentru noi eşti tot un străin. "Diferenţa de străin" încă nu e inclusă în preţ - mai spun cumpărăturile -, dar va veni şi vremea aceea.

Nu e vorba de şovinism, ci de faptul că în toate, până şi-n atmosferă, există o definiţie germană. În Franţa poţi să auzi vorbindu-se franţuzeşte din zori în noapte şi nu adormi urmărit de voci. Vorba franţuzească vine şi se duce. Vorba germană e mereu după tine, o visezi, trece prin ziduri, dislocă vocea ta interioară. German eşti sau nu eşti, dar nu devii. American devii. Românii din satele din Ungaria se simt foarte bine în pielea dublă de cetăţeni româno-maghiari şi nu simt nevoia să aibă o casă dincoace de Tisa. Chiar şi rus devii după mai multe decenii. Libertatea este în toate, chiar şi în devenire, dar ideea că mai există o şansă nu-i valabilă pentru străinul stabilit de o viaţă în Germania. Şansele unui român de a muri german sunt nule. Un profesor de-al nostru, care a predat trei decenii la Stuttgart şi s-a întors la Bucureşti, să-şi mănânce pensia europeană, a făcut o observaţie cardinală: Germania l-a stimulat să aibă pe deplin conştiinţa românităţii sale, dublată de o mândrie aparte şi pe măsură. Germania, a mai spus profesorul, a fost oglinda în care m-am văzut tot timpul. Şi dacă la început am vrut s-o sparg, după un număr de ani m-am slujit de ea şi atât. Român întreg nu devii de la sine. Stând numai între graniţile ţării tale, îţi toceşti identitatea. Nu poţi să ştii cum eşti decât prin comparaţie, iar Germania te ajută să nu pierzi vremea cu tot felul de comparaţii care nu duc la concluzii. Cum ar fi bunăoară comparaţia cu bulgarii.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de