x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Oglinjoară, oglinjoară, spune-mi cine-i cel mai frumos din ţară

Oglinjoară, oglinjoară, spune-mi cine-i cel mai frumos din ţară

de Lucian Avramescu    |    03 Iul 2007   •   00:00

Dau un telefon la A.M. Press. Şeful ediţiilor de duminică, Adi, imi spune că, politiceşte, singurul eveniment notabil ar fi declaraţia domnului Tăriceanu că ar colabora iar cu democraţii, cu o singură condiţie - să dispară actualii şefi. Şefi? Iată-mă adus cu picioarele pe pămănt. Politica nu este in vacanţă. Olandezii mei chiuie ca blegii pe dealuri. Romănia e alta. Romănia asudă la Bucureşti. Romănia e pitită in cancelarii şi palate. Deci domnul Tăriceanu il vede pe domnul Boc, cel care astupă impunător portretul adevăratului şef al partidului, urăt.



După o intrerupere obligată, mă găsesc din nou la Săngeru, chemat de urgenţe gospodăreşti şi de pădurile care inconjoară satul meu ca o oştire verde nebiruită niciodată nici de topor şi nici de chimia poluantă inventată de om. Seceta n-a pătruns de zece ani pe această vale, iar iarba, in iulie, e verde şi mustoasă ca in mai. De căteva zile, in satul meu a poposit o familie de olandezi. Olandezi la Săngeru? Ei bine, da! El e inalt şi poartă, cum se zice la noi, "izmene cu mănecă scurtă", ea este blond-pistruiată şi au trei copii de inălţimi variabile. Explorează zilnic un deal. Cănd ajung intr-un loc anume chiuie, iar răsul copiilor se rostogoleşte in cascade. S-au copt primii fragi sălbatici. Cănd găsesc, intre romaniţe, gura-leului şi medicinala sunătoare, o insulă de fragi, toţi dau un semnal de bucurie. Asta am aflat-o de la o rudă a celui care i-a invitat. Săngereanul meu, priceput la cai, a lucrat ca ziler in ferma olandezilor. Le-a vorbit despre ţinutul lui natal, care, pentru mine, seamănă cu mult lăudata Toscana, frumos, armonios. In plus este ferit de poluare şi mecanica zgomotoasă a oraşelor, iar olandezii au devenit curioşi, şi iată-i la Săngeru! Pe vremuri, satul meu era interzis străinilor. Cănd veneam de la liceu, de la Vălenii de Munte, intălneam inscripţia cu "Interzis accesul străinilor". Dinspre Valea Călugărească, venind de la Bucureşti, cănd eram student, la fel. Unii spuneau că ar fi pe undeva pe dedesubt, uraniu. Sunt zăcăminte intr-adevăr, dar de sare, pornite de la Slănic Prahova şi intinse pănă la Vulcanii Noroioşi de la Buzău. Se pare că este cel mai mare zăcămănt de sare al Europei sau al lumii. O fi poate vreo comoară, şi străinii n-ar trebui să afle de ea?


Dau un telefon la A.M. Press. Şeful ediţiilor de duminică, Adi, imi spune că, politiceşte, singurul eveniment notabil ar fi declaraţia domnului Tăriceanu că ar colabora iar cu democraţii, cu o singură condiţie - să dispară actualii şefi. Şefi? Iată-mă adus cu picioarele pe pămănt. Politica nu este in vacanţă. Olandezii mei chiuie ca blegii pe dealuri. Romănia e alta. Romănia asudă la Bucureşti. Romănia e pitită in cancelarii şi palate. Deci domnul Tăriceanu il vede pe domnul Boc, cel care astupă impunător portretul adevăratului şef al partidului, urăt. Păi, domnul Boc spune despre domnul Tăriceanu, de la inceputul guvernării comune, că e urăt rău, că e urăt ca dracu’, că liberalii ar fi frumoşi, dacă nu le-ar deteriora fasonul mecla tăriceană. Tăriceanu, zice Boc, e naşpa. Boc, zice acum Tăriceanu, s-a nasolit de tot. Conform sondajelor, cel mai frumos bărbat din ţară rămăne incontestabil domnul Traian Băsescu. El cară in portbagaj, şi la munte şi la mare, şi-n concediu, şi-n biroul de lucru de la Potcoava, inimile calde şi pulsănde ale majorităţii romănilor. Povestea cu oglinjoară, oglinjoară, spune-mi cine-i cea mai frumoasă din ţară se rezolvă fără baraje, jurii asudate, emoţii. Cel mai frumos e domnul Băsescu, şi cu asta basta!


Dar să mă intorc la dealurile mele explorate in premieră de olandezi. Căntă-n zori de după zidul de piatră al casei părinteşti, intr-un porumb verde-intunecat, fazanii. Semnalele lor se ingănă cu ale cocoşilor de curte, băţoşi in mijlocul haremurilor lor de găini. Aerul e rece seara şi in zori. Ploile ultime au dat liber la creşterea bureţilor de pădure: gălbiorii, ca nişte urechiuşe de codană, butucănoasele mănătărci, bureţii lăptoşi. Copil fiind, am invăţat să-i deosebesc de bureţii căpreşti, identici pănă la un punct şi otrăvitori. Striurile de sub pălărie trădează, pentru cunoscător, deghizarea ucigaşă.


Politicienii de la Bucureşti işi dispută mereu in oglinzi electorale calităţile, inzestrările, virilităţile carismei. Boc zice că, fără Tăriceanu, PNL ar arăta mai bine. Tăriceanu zice că fără Boc PD n-ar mai părea atăt de mincinos şi fariseic. Domnul Băsescu, autoproclamat Dumnezeu, vorba lui Mircea Badea, iese din discuţie. Şi totuşi eu cred că cel mai frumos din ţară rămăne codrul meu, cu fragii lui sălbatici şi averea lui verde nemărginită.

×
Subiecte în articol: tariceanu editorial domnul