Ole! Ole! Ole! Profitul nostru unde e?

Vechi sau noi, de productie sau de comert, firmele se intrec pe piata mai ceva ca taurii in arena. Pe post de toreador - statul - iar in rolul matasii rosii spre care alearga bezmetic animalul in lupta - clientul. De cele mai multe ori, ca si in arena, statul-toreador castiga. Il ia pe nepregatite pe patron, il deruteaza, ii face fente, pana cand reuseste sa-i strecoare, in zone periculoase, sageti care sa-l doboare.

Pana la lupta propriu-zisa insa, relatia este, indiscutabil, intre taur si pelerina rosie. Adica, in cazul nostru, intre firma si clientela. Am folosit aceasta imagine pentru a ilustra, plastic, felul cum se trag sforile in economie. Si cum vine chestiunea cu societatile care, si daca ar vrea sa se fereasca de lupta cu statul, tot nu ar avea sorti de izbanda, atata timp cat statul-toreador isi castiga faima de pe urma confruntarii cu taurul - adica societatea noastra comerciala.

Cam asa stau lucrurile si in cazul dezbaterii privind impozitul pe profitul reinvestit. Coborand din arena pe pamant, ce vedem? Goana dupa masini noi, sedii luxoase, cursuri de pregatire - eventual in strainatate - cat mai multe locuri de munca, dorinta de a schimba utilajele si multe altele care pot fi considerate, la un moment dat, mofturi. Cu alte cuvinte, daca din impozitul actual pe profit - de 25% - patronii ar fi lasati sa investeasca in firma si in angajati, ar avea de castigat toata lumea - mai putini someri, marfa mai buna, masini mai scumpe, deci mai ecologice, in sinteza - bunastare pentru patroni si angajati.

Ministerul de Finante respinge apriori eliminarea impozitului pe profitul reinvestit. Motivatiile sunt, mai degraba, de natura sentimental-anacronica. Una dintre acestea e inechitatea. Adica de ce sa se elimine impozitul pe profitul reinvestit? Vreti sa se imbogateasca patronii? De parca cei care au facut averi fabuloase, fara munca si idei, nu au fost lasati sa le faca - ba chiar ajutati - prin incalcarea legilor sau conceperea unor ordonante speciale pentru amicii de partid?

De cine ii este teama Ministerului de Finante? De patronul care, din profit, va putea sa-si ia o masina noua, de firma, sa cumpere utileje moderne, sa califice angajatii, sa creeze o atmosfera placuta la firma? E ridicol. Exact ca si in cazul drobului de sare. Finantistii se tem de o mai mare lejeritate in folosirea profitului, de teama ca patronii sa nu aloce resursele astfel obtinute doar pentru lucruri neserioase, care nu prea au de-a face cu dezvoltarea firmei, ci mai degraba cu o investitie in imaginea societatii si a patronului. Dar chiar si acest aspect se poate reglementa tot legal. O modificare privind scutirea de impozit pe profitul reinvestit ar putea cuprinde precizarea - „mai putine masini si sedii de firma, care ar putea fi folosite si ca locuinte personale". Totul este la indemana celor care redacteaza textul, iar virgule si puncte sunt afisate, vizibil, pe toate tastaturile de computer.

Ne plangem de soselele proaste, de masinariile invechite, de autoturismele poluante, de prea putinele computere, raportat la numarul de locuitor, iar cand vine vorba despre solutii la indemana, schimbam vorba. Nici un calcul economic, facut pana acum, nu a putut argumenta ramanerea la situatia actuala - o valoare a impozitului pe profitul reinvestit record. Tarile, chiar si cele din jurul nostru, au renuntat la acest impozit sau l-au redus, tocmai pentru a da o sansa firmelor sa prinda vant in panze.

Statul nostru ramane, insa, de neclintit, exact ca toreadorul care - sigur pe el - isi incordeaza muschii pentru ultima lovitura - fatala. Ranit, derutat, intr-o deplina stare de panica - taurului nostru din economie nu-i mai ramane decat sa cada la pamant, in uralele amatorilor de sange si esecuri. Sau, cu o ultima sfortare, sa-l prinda pe toreador intre coarne si sa-l arunce in tribuna. Acolo unde, din pricina prea multor confuzii si rasturnari nedrepte de situatie nu a mai ramas nici un spectator. Asa ca, dupa ce ca e surda si neaplaudata, lupta dintre stat si patron se da si rusinos, pe-ntuneric.