x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Om simplu

0
Autor: Tudor Octavian 28 Dec 2005 - 00:00
Om simplu


"Sunt un simplu roman", spune un cititor al ziarului, care vrea sa discute un articol si o tine intruna ca e "un om oarecare", "un om de rand".

E important sa stii cu ce se ocupa omul care cuteaza la o opinie. Unii zic "am numele meseriei mele", altii merg mai departe si conchid "vreau, nu vreau, sunt ceea ce se vede". Am observat ca toti cei care-si spun "simpli cetateni" o fac cu un fel de mandrie mocnita, asteptand doar ocazia sa iasa la vedere. Ca si cum tocmai se desprind din amorfele "mase largi", dar nu si din conditia plina de mici avantaje a "omului de pe strada", a celui "pierdut in multime".
E jignitor cand te numesc altii "om simplu", dar e o provocare, atunci cand o spui tu, si inca des. E ca intr-un joc cu interlocutorul, il starnesti pe el sa ghiceasca ce se ascunde dincolo de delicata ipocrizie a formulei.
I-am zis cititorului, care insista asupra drepturilor sale de "simplu abonat", ca orice opinie e si o chestiune de identitate. Opiniile individuale sunt chiar individul. Cand individul face din obscuritatea existentei un blazon, el e, de fapt, un vanitos in asteptarea marii ocazii de a zice "uite cine-s eu! Credeati ca-s un nimeni. Ei bine, v-ati inselat". Paradoxul sintagmei "om simplu" e ca ramane valabila pentru categorii sociale foarte intinse, insa nu si pentru fiecare dintre apartinatorii la categorie. Cine mai afirma ca parintii lui au fost "oameni simpli" se refera la clasa sociala a acestora.

M-am gandit mult la incapatanarea cu care interlocutorul meu isi apara anonimatul. O indaratnicie care aducea binisor a invitatie: nu te opri, nu lua in seama ce spun si ai sa vezi ce ins complex si interesant sunt! Era destul de probabil ca micul scenariu cu care mi se infatisa sa-l fi preluat de la un alt "simplu contribuabil" sau "simplu alegator". Un joc mai degraba timid, decat trufas, de definire a personalitatii. Pe moment, i-am zis ca si eu vreau sa discut cu el ca "simplu ziarist". Omul a cascat ochii ca la ivirea in scenariu a unui personaj pe care nu-l astepta. "Daca as fi patron - i-am zis - , as conversa cu dumneata ca simplu patron. Sau, daca vrei, ca simplu miliardar. Intre presedintii de imperii care conduc lumea, Basescu e un simplu sef de stat."

Ar trebui sa spun: inca niste cuvinte care si-au trait traiul, in felul in care au fost imperecheate. Mai e insa de asteptat, fiindca politicienii pun in ele si mai mult cinism decat cititorul cu chef de disputa. Cand vor sa li se ierte o seama de abuzuri savarsite cu acoperirea functiilor, ministrii, deputatii, senatorii si mai toti maharii din partide apeleaza la calitatea lor de "simpli cetateni". Ca guvernanti au fost si sunt perfecti. Averile si le-au facut ca "simpli romani", in afara timpului dedicat tarii si functiei.
Citeşte mai multe despre:   editorial,   simplu

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de