x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Omul care merge ca şi cum ar fi fericit

0
Autor: Maria Timuc 17 Mai 2012 - 12:35

Un om trist merge intr-un fel, acelasi om fericit merge altfel decat atunci cand e trist. Un om fericit pare ca zboara cand merge, isi tine capul sus, privirea ii straluceste, fata lui pare destinsa, vesela, plina de viata. Omul fericit merge drept, merge frumos, poti sa-ti dai seama ca-i fericit chiar si privindu-l din spate! Fericirea schimba ceva in miscarile trupului, dar si furia, si tristetea, si suferinta, si provara fac acelasi lucru.

Ceea ce se intampla in mintea unui om se intampla si-n trup, e un fenomen instantaneu. Daca punem un om fericit sau unul nefericit sa deseneze, el va desena fericirea sau nefericirea, dupa caz. Orice ar desena, fie un om, un pom, o fereastra, o casa, inconstient el isi va pune starea interioara in desen. Am observat ca multi oameni au obiceiul sa deseneze atunci cand conversezi cu ei; daca omul tine in mina un pix si o hartie, cu siguranta va desena ceva, o va face inconstient, dar ceea ce deseneaza poate contine informatii fantastice despre preocuparile emotionale, mentale, despre problemele care-l framanta atunci.

Mintea ni se dezvaluie prin tot ce facem, dar noi credem ca ea-i un mare, mare mister. Ea ni se arata prin fiecare postura corporala, prin fiecare reactie, prin felul in care ne hranim, prin felul in care mergem, desenam sau dormim, prin felul in care scriem. Scrisul de mana se modifica fantastic sub presiunea emotiilor si a gandurilor din fiecare moment. Daca veti privi un album de fotografii (este ceva ce am facut si eu recent), veti observa ca in fiecare poza avem fete putin diferite, desi pare ca suntem unul si acelasi. Fiecare fotografie pare sa poarte, insa, amprenta unei stari de moment, a unui gand, a unei situatii launtrice, iar asta ne face sa parem atat de diferiti in unul singur.

Pana si un album foto dezvaluie natura schimbatoare a mintii noastre, dar – gratie acestei determinari, a comunicarii dintre minte si trup, dintre minte si atitudini sau comportamente – avem la indemana un instrument de transformare rapida a mintii, de schimbare constienta a atitudinilor interioare care ne fac rau. Mintea ne schimba gesturile, comportamentele, fetele, privirile, desenele, obiceiurile, dar fenomenul se petrece si invers. Daca suntem deprimati, ar fi suficient mai intii sa ridicam capul, sa privim inainte, sa indreptam spatele pentru a-i transmite mintii o atitudine diferita. Un gand de incredere si de speranta apare chiar si printr-un simplu gest de modificare corporala. Un mers rigid cere mai multa flexibilitate mentala; sa initiezi flexibilitatea e indeajuns sa mergi ceva mai relaxat.

Cand mintea crede ca duce o povara in spate, se poate sa mergem cocosati. Spatele drept ii transmite mintii ca putem face fata situatiei, iar mintea si emotiile urmeaza aceasta postura noua, ba gaseste chiar si solutii de 'azvarlire a cocoasei'. Nelinistea si agitatia mentala se pot imprastia de indata ce facem efortul constient de a scrie caligrafic, frumos. Starile de rau ale oamenilor nu au intotdeauna cauze marete, ci mai degraba obiceiuri, care deprima mintea, o infurie sau o nelinistesc. Un fericit nu poate merge ca un 'nefericit', nici invers, dar – daca omul se simte nefericit, poate merge ca si cum ar fi fericit, iar asta-i o schimbare suficienta pentru ca starea mintii lui sa se schimbe in bine si invers, se poate gandi la cateva lucruri placute pentru ca mersul sa-i devina ceva mai sprinten.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de