x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
Jurnalul.ro Editoriale Omul care vindecă privind!

Omul care vindecă privind!

de Maria Timuc    |    01 Oct 2013   •   15:50

Marii maeştri iluminaţi ai lumii au vorbit întotdeauna despre ”puterea prezenţei” unui om care a atins un nivel înalt de evoluţie spirituală. Chiar şi marii noştri sfinţi au vindecat prin propria lor prezenţă, prin propria lor stare de sfinţenie, prin acea aură de lumină, care însoţeşte fiinţa binecuvantată, înălţată, fiinţa care a devenit - într-un fel sau altul - ”una cu divinul”. Lumina sfinţilor continuă să lucreze asupra oamenilor şi după dispariţia lor fizică. Aceasta este o taină pe care nu ne străduim s-o înţelegem, dar mulţi, foarte mulţi dintre noi îi culegem roadele. Zilele trecute am văzut ceva cu totul ieşit din comun; vindecare prin puterea privirii. Am putut să simt, să percep direct şi să văd că ”privirea” cuiva poate produce efecte instantaneu în plan psihologic, dar şi fizic; la Viena, în Austria, Braco – nu ştiu dacă să-i spun vindecător, nu ştiu dacă n-ar trebui găsit un nume special pentru ceea ce face el! – fără să spună un cuvant, doar cu puterea privirii, îi făcea pe unii să simtă valuri de căldură, de iubire, tremur puternic, pe alţii să plangă, unii chiar leşinau pentru scurt timp. Doar fixandu-şi privirea cateva secunde asupra fiecărei persoane Braco izbutea să mişte – pur şi simplu – materia din care-i făcut corpul omenesc şi să producă transformări psihologice instantaneu. Am fost uimită să văd că veniseră pentru întalnirea cu el oameni de toate naţionalităţile posibile, începand cu chinezi, thailandezi, americani, germani, francezi etc; Braco a ”privit” într-o singură zi vreo 2000 de oameni cel puţin, precum şi mii de fotografii, care-i însoţeau pe cei prezenţi. Efectul privirii lui asupra fotografiilor e acelaşi ca efectul asupra persoanelor prezente în carne şi oase. În acele secunde în care Braco ”privea” un om în ochi, el simţea că nu mai e material, se clătina – pur şi simplu, se simţea ca o fotografie care se mişcă! Am văzut acolo cateva cărţi scrise despre el, majoritatea în limba germană. Braco face vindecări miraculoase ”cu privirea”. Staff-ul lui îi aşează în spate un ecran alb, ştiind – probabil – că, atunci cand Braco priveşte un om, şi omul îl priveşte pe el şi îi poate vedea aura mare şi luminoasă. Nu ştiu dacă-i suficientă o singură privire pentru vindecare, dar – poate – dacă-i susţinută de credinţă, de speranţă, de iubire, de pace şi de încredere, totul e cu putiinţă, inclusiv vindecarea instantanee.

După această experienţă, care poate părea bizară, de necrezut sau spectaculoasă pentru cei care cred că suntem mai mult decat carne şi oase, m-am gandit că lumea se îndreaptă încet, cu paşi mici, dar siguri cred, spre un alt mod de a fi, a exista, a percepe şi a se înţelege pe sine. Mi-am amintit de celebrul ”deochi” romanesc, care-i un fel de a afecta un alt om cu puterea privirii. Deochiul nostru conţine ”energie negativă”; o privire rea, un fel al cuiva de a se uita la tine cu ochi răi şi un fel de a-ţi face rău, privindu-te! Braco demonstrează că ”privirea” plină de intenţii de vindecare, de iubire şi de pace  poate vindeca. Pentru asta trebuie să fii curat în tine, să străluceşti graţie credinţelor, a gandurilor, a sentimentelor şi a faptelor tale. Dacă ”ochiul nostru rău” e puternic, poate fi puternic şi cel bun şi, probabil, fără să ştim, asta se întamplă tot timpul. Probabil că ”privim şi noi” cu oarecare consecinţe, de care ar trebui să devenim responsabili, mai ales atunci cand vrem binele celor din jurul nostru. Pentru asta ar trebui să luăm exemplul lui Braco; el nu se întreabă dacă oamenii care vin la el sunt buni sau răi, nu-i judecă, nu-i evaluează şi nu-i întreabă nimic. Îi priveşte cu iubire, oricine ar fi ei şi orice ar fi făcut pană atunci, orice ar continua să facă după aceea. Mă gandesc că asta ne lipseşte tuturor; o privire plină de dragoste necondiţionată venind dinspre cei de langă noi. Ne lipseşte şi faptul că noi înşine nu privim conştient, măcar din cand în cand, spre oamenii de langă noi  - spre cei iubiţi, dar şi spre cei ce ne umplu vieţile cu probleme, spre duşmanii noştri -  cu o asemenea iubire. Poate că asta-i lipseşte lumii noastre; privirea vindecătoare în locul privirii rele, intenţia de iubire în locul intenţiei de distrugere şi,  în locul gandului capabil să dezenergizeze şi să spulbere frumuseţea fiinţelor din jurul nostru să privim cu ganduri binecuvantate, cu acele ganduri care, prinse-n ochii noştri, pot vindeca!

×