Omul cu nas de metal

Era doar un prunc de câteva luni când a fost răpit din casa părintească de către unchiul său, nobilul danez Joergen Thygessen Brahe, care intenţiona să-i asigure o educaţie aleasă. În vremea studenţiei, la Rostock, se ceartă pe la baluri pe teme de astrologie şi matematică cu un compatriot, Manderue Parsbjerg şi se alege cu o provocare la duel. Lupta, purtată în timpul nopţii, îl lasă fără o bună parte a nasului, obligându-l să poarte o proteză metalică. Prinţul de coroană al Danemarcei, care îl suspectează de o relaţie amoroasă cu mama lui, regina, se foloseşte de serviciile unui asasin profesionist, îngrozit că aventurierul ar putea fi propriul său tată. Avea să devină celebru sub numele latinizat de Tycho Brahe, atât ca astronom cât şi ca fondatorul unor institute de cercetare  ştiinţifică, Uranieborg şi Stjerneborg. Acţiunea se petrece în secolul XVI.

Senzaţional? Combinaţie între „Codul da Vinci”, „Ama­deus”, „Hamlet”, numai bună pentru un film de senzaţie? Încă nu aţi văzut nimic. Savantul nostru, cu viaţa în pericol, se refugiază la Praga, la curtea regelui Boemiei şi împărat al Sfântului Imperiu Roman,  Rudolph al II-lea, sub protecţia căruia deschide un nou centru de cercetare în localitatea Benatky nad Jizerou. Are ca asistent un german subţirel, firav, invidios, încă necunoscut, numit Johannes Kepler. Nimeni nu poate vorbi de monotonie sau de plictiseală când se află în preajma astronomului. Acesta are un animal de companie cu totul ieşit din comun, un cerb lopătar căruia îi place berea şi care îşi va găsi sfârşitul alunecând pe scările castelului. Tycho are şi un soi de bufon personal, un pitic cu numele de Jepp despre care se credea că este un clarvăzător. Probabil că nu foarte competent, se pare că stăpânul său a murit otravit, iar asasinul a rămas necunoscut. Dacă a existat un asasin...

Tycho, care beneficia de cele mai perfecţionate instrumente astronomice ale vremii, îşi cucereşte renumele descoperind câteva stele noi, inclusiv o supernovă. După decenii de observaţie a cerului nopţii, el se pregăteşte să-şi publice rezultatele şi să construiască un nou model al sistemului solar, în care toate planetele (cu excepţia Pământului) se rotesc în jurul Soarelui, care la rândul său se învârte în jurul Pământului! Aici intră în scenă asistentul pomenit mai devreme, Kepler, care, la insistenţele lui Tycho, avea să fie numit matematician al curţii imperiale. Dar înainte ca numirea să fie definitivă, Tycho se îmbolnăveşte după un banchet şi moare peste unsprezece zile, la vârstă de 54 de ani.

Cine să fi fost asasinul? La început s-a crezut că moartea lui Tycho a fost provocată de o infecţie a căilor urinare, datorită faptului că, deşi băuse zdravăn, s-a abţinut să părăsească sala în care avea loc festinul, de teamă să nu încalce protocolul. Danezii din ziua de azi obişnuiesc să-l invoce pe astronom atunci când sunt nevoiţi să iasă pentru câteva clipe în timpul unei mese. Medicii contemporani au crezut până nu demult că Tycho suferea de vreo afecţiune renală, dar pe la mijlocul anilor ‘90 ai secolului trecut au fost descoperite urme de mercur într-o buclă de păr care aparţinuse astronomului. Mai mult decât atât, analizele au stabilit că în ultimele 24 de ore ale vieţii sale Tycho a primit o doză foarte mare de mercur, absorbită în cel mult zece minute.

Ar fi vorba de o dublă otrăvire cu mercur, o doză în timpul banchetului şi o a doua cu puţină vreme înainte de deces. Principalul suspect este Kepler, care ar fi avut şi motivul şi ocazia şi mijloacele. El avea acces la compuşii de mercur din laboratorul de alchimie al lui Tycho, era invidios pe situaţia acestuia la curtea imperială şi s-a aflat în preajma sa atât la banchet, cât şi acasă la astronom. Încă un motiv, refuzul lui Tycho de a pune la dispoziţia lui Kepler observaţiile privind mişcările planetei Marte, considerate de amândoi drept argumente esenţiale pentru valabilitatea modelului cosmologic personal. Dar lucrurile s-au terminat cu bine pentru Kepler, ajuns celebru datorită celor trei legi ale mişcării planetelor, bazate pare-se pe observaţiile lui Tycho.

Astronomul danez a rămas multă vreme cunoscut mai ales datorită protezei sale nazale, făcută, se credea, din aur şi argint. Recenta şi mult comentata deshumare a rămăşiţelor pământeşti ale lui Tycho a pus în evidenţă urme de culoare verzuie acolo unde i-ar fi fost lipt nasul artificial. O proteză de cupru ar fi fost mai uşor de purtat şi de întreţinut. Craniul astronomului poartă pe vecie pete de culoarea cuprului oxidat.