Omul de zăpadă

"Plănge, plănge /Plăng de necaz/ Omul de zăpadă gras/ Cine m-a muşcat de nas?.../ Iepuraşul face haz/ Şi mănăncă morcov ras/ Morcov ras/ Morcov ras". Este un căntecel pentru copii. Cănd aţi făcut ultima oară un om de zăpadă?

"Plănge, plănge /Plăng de necaz/ Omul de zăpadă gras/ Cine m-a muşcat de nas?.../ Iepuraşul face haz/ Şi mănăncă morcov ras/ Morcov ras/ Morcov ras". Este un căntecel pentru copii. Cănd aţi făcut ultima oară un om de zăpadă? Un morcov in loc de nas, cărbuni in loc de ochi, o pălărie, un fular, una-două mături pe post de braţe, o jacheţică mai veche. In Evul Mediu se obişnuia ca, o dată cu căderea primei zăpezi mai... importante cantitativ, să se ridice şi oameni de zăpadă. Prima dovadă documentară a acestui lucru este un manuscris din anul 1380. O biografie

a lui Michelangelo menţionează figura de omăt modelată in iarna

1492-1493 la Palatul Medici. William Shakespeare pomeneşte ceva despre un om de zăpadă in drama "Richard II". Omuleţul cu pricina apare şi pe la 1770, in paginile unei cărticele cu căntece pentru copii.

In secolul al XX-lea, umflăţelul din zăpadă devine una dintre cele mai de succes simboluri din publicitate.

Nu v-aţi dori un om de zăpadă care nu se topeşte niciodată? Care stă aşa, tălămb, grăsuţ şi şmecher in faţa blocului, in timp ce primăvara ii prinde muguri la urechi, vara ii umple gura cu căpşuni, iar toamna ii indeasă struguri in buric? Nici unul dintre noi nu s-a incumetat să coboare in faţa blocului la ora 6 dimineaţa pe 3 ianuarie pentru a "construi" din neaua superbă, imaculată, un om de zăpadă aşa cum erau oamenii de zăpadă in copilărie. Nu ne-am incumetat sau nu am vrut. Motivul fiind unul mai "terestru": majoritatea romănilor ştiu ei bine de ce nu vor să audă de zăpadă. Şi, vorba cuiva: "Lasă, că e timp pentru oameni de zăpadă. Şi dacă nu e, ii facem din gheaţa din frigider!".