Omul de zăpadă

Este o iarnă frumoasă, cum nu a mai fost de mult, poate din vremea coplăriei. Dar rămâne între noi acest lucru, deoarece, dacă te trezeşti să spui acum în gura mare că "e o iarnă frumoasă", eşti privit saşiu, sau de sus în jos, sau dubitativ, ceva de genul "ai probleme la cap". Clar că iarna asta nu putea să îşi găsească un moment mai nepotrivit pentru a fi frumoasă - creează greutăţi frumuseţea ei, complicând şi mai mult lucrurile. Nu mai vorbim dacă vrei să faci un om de zăpadă: n-ai cu cine. Un sondaj ad-hoc, sub titulatura "Hai să facem un om de zăpadă", a dat rezultate neaşteptate (sau aşteptate?): "Nu e momentul", "Ţara arde, baba se piaptănă", "O să râdă lumea de noi" (implicit "Ce-o să zică lumea") etc. Până şi un biet om de zăpadă a ajuns să complice lucrurile, "copilărismele" nu au ce căuta în vremuri grave. Nici copiii nu mai au timp de ei, le-ar fi mai uşor să-i fabrice în spaţiul virtual, asta dacă nu au ceva mai interesant de făcut. Problema omului de zăpadă a generat şi alt tip de reacţii. Una dintre ele este DVD-ul pe care îl găsiţi în acest week-end laolaltă cu revista. Un DVD cu un film minunat - "Amintiri din copilărie" (1965), al regizoarei Elisabeta Bostan, care a adaptat într-o versiune de neegalat "copilărismele" lui Ion Creangă.

Atât timp cât oamenii din carne nu-i trag obloanele omului de zăpadă, s-ar putea ca sufletele de copii să rămână întregi de-a lungul timpului samavolnic.