x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Omul fara voie

0
Autor: Dorin Tudoran 23 Iul 2004 - 00:00

Accesele de bun-simt ale d-lui Adrian Nastase sunt din ce in ce mai rare. Si din ce in ce mai scurte. Crizele de aroganta megalomanica - din ce in ce mai dese. Si din ce in ce mai lungi. Acestea din urma aproape ca au devenit felul de a fi al premierului.

O natiune de analisti politici - care inainte de alegeri si imediat dupa ele devine mai numeroasa chiar decat poporul roman — l-a declarat pe dl Nastase invingator, à la Pirus, in clinciul cu dl Ion Iliescu, infruntare de stat si de partid proclamata "de proportii epopeice".

Comentariilor indicand ca prea vrea sa le ia pe toate, ca prea doreste sa-si impuna conditiile "de joc", ca prea isi impinge camarila in fata, premierul le raspunde ca, dimpotriva, mai tot ce a devenit in acesti ani s-a intamplat fara voia domniei sale, biet miel de sacrificiu al nevoilor partidului. Si-a dorit sa fie dirijorul corului gospodinelor din Tancabesti, dar partidul l-a trimis la Camera Deputatilor, unde, marturiseste azi, nici nu i-a placut. Si-a dorit sa fie instructor la Casa de Cultura din Patarlagele, dar partidul l-a facut ministru de Externe. A acceptat, fiindca, nu-i asa?, "il faut ca trebuie".

Intelegem disciplina de partid, dar a cui victima este dl Nastase in viata particulara? Cine sa-i fi bagat pe gat nomenclatura comunista - timpuriu, prin potiunea Grigore Preoteasa, mai spre maturitate, prin hapul Angelo Miculescu? De ce atata insensibilitate fata de idealurile acestui om sensibil ca un Stradivarius, care, cu cat isi doreste sa fie ca majoritatea romanilor, adica sarac lipit pamantului, cu atat mai mult este fortat sa devina ca Silvio Berlusconi - adica putred de bogat? De ce este impins acest rafinat cunoscator de arta sa cumpere Luchian ori Tuculescu, cand visul sau de colectionar sunt Gogu Zugravescu si Sabin Balasa?

Tot fara sa vrea, dl Nastase s-a trezit conducand razboiul impotriva coruptiei. Nu demult considera ca "toata lumea umbla cu coruptia in gura", dar nimeni nu poate dovedi nimic. Azi, premierul lupta impotriva coruptiei din sanul sustinatorilor presedintelui, iar presedintele lupta impotriva coruptilor din anturajul premierului - in fapt, cea mai sigura cale pentru propasirea coruptiei in Romania.

Dl Nastase este mandru ca a dus Romania in NATO si ne anunta ca urmatorul sau mare proiect de om politic este aderarea tarii la Uniunea Europeana. De fapt, dl Nastase "a dus" Romania in NATO tot fara sa vrea. Una dintre realizarile de netagaduit ale fostului presedinte Emil Constantinescu ramane asezarea Romaniei pe un curs pro-NATO, de unde nu mai putea fi dislocata. Recititi discursurile politice, interviurile timpului si veti vedea unde se situau atunci dnii Iliescu si Nastase.

A existat un cost politic foarte ridicat al acestei aderari - sprijinul neconditionat acordat aliatilor de a ataca Iugoslavia lui Milosevici. Dl Emil Constantinescu si-a asumat riscul, decizie nepopulara ce a marcat inceputul caderii sale libere. In schimb, dnii Nastase si Iliescu au carait, ba chiar au vociferat impotriva acestui act de vointa politica. Dar la 1 aprilie 2004 au tinut-o din sindrofie in sindrofie, celebrand aderarea la NATO si uitand sa-i trimita "bietului" intemnitat Milosevici un pachetel cu salam de Sibiu si o sticla de coniac Segarcea.

Ma uit pe geamul biroului, il vad pe dl Nastase iesind de la Casa Alba insotit de presedintele George W. Bush si va intreb: daca a ajuns atat de departe fara sa vrea, va dati seama ce ar fi putut deveni acest om fara voie daca ar fi voit?
Citeşte mai multe despre:   editorial,   nastase

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de