Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Societatea capitalistă a terminat ce incepuse cea de dinaintea ei: omul nou. Şi e chiar mai naşpa decăt in proiect, cu toate că are ceas mult mai mişto la mănă.
Societatea capitalistă a terminat ce incepuse cea de dinaintea ei: omul nou. Şi e chiar mai naşpa decăt in proiect, cu toate că are ceas mult mai mişto la mănă.
In vremea tinereţii mele, un critic imprudent al regimului fesenist presupunea că va fi nevoie de căteva decenii pentru ca tinerele generaţii să preia puterea morală in societate. Logica era din Scripturi: Moise şi el umblase cu evreii prin deşert 40 de ani, ca să-i scape de obiceiurile proaste ale sclavilor şi să-i obişnuiască cu libertatea.
N-am urmărit povestea indeajuns ca să-mi dau seama dacă lui Moise i-a reuşit trucul. In cazul nostru insă, rezultatele sunt mai degrabă dezastruoase: tănăra generaţie e capabilă de ticaloşii chiar mai mari decăt cea trăinuită sub comunism. Suntem mai pupăcioşi in fund, mai săpători la temelie, mai arivişti şi mai lipsiţi de morală decăt a fost vreodată chiar şi cel mai nefericit dintre utecişti.
Cum naiba s-a intămplat chestia asta? De ce fibra morală a naţiunii, in loc să se intărească in aerul rece al libertăţii s-a lăsat şi mai mlădioasă in voia văntului? De ce sunt tineri chiar mai idioţi şi mai şpăgari decăt părinţii lor? De ce nou-veniţii din companii sunt mai prost pregătiţi şi mai plini de vorbe goale decăt maturii? De ce peste tot, generaţia "aşteptată" nu doar că nu schimbă obiceiurile rele, ba chiar vine cu altele noi, de la Roma sau New York?
Hai că n-avem răspunsuri, dar nici nu ne trebuie. Nu mai e vremea răspunsurilor, ca să fiu mai exact, nu mai e rating pentru ele. Morala e chestie de manual de Corporate Social Responsability, nu fapt de viaţă. E problema de GDS, nu de piaţa Crăngaşi. Şi e chestie de oportunităţi, nu de educaţie sau statut social. Furi cănd ai ce. Nu cănd n-ai nimic impotrivă.
In vremea cănd incă se mai punea problema moralei, sărăcia era citată intre cauzele depravării poporului. Ei bine, iată ca cei mai imorali sunt tocmai ăia bogaţii. Şi nu mă refer la marii bogătaşi, ci la o bună parte din clasa medie, care construieşte avere aici pactizănd cu modul de operare al locului. Şpaga e comună in contracte comerciale intre companii private. Şantajul e procedeu care se invaţă in copilărie, nu la bătrăneţe. Urcuşul pe scara socială implică alianţe, nu competenţe. Să ştii pe cine să dai vina e cu mult mai important decăt să ştii pur şi simplu.
O altă explicaţie pe care am auzit-o era tulburarea ordinii elitelor, aruncarea peste oraşe cu hălci intregi de populaţie rurală, dezrădăcinată şi lipsită de repere in noua lume. Dar suntem deja la a doua sau a treia generaţie de orăşeni. Lumea a invăţat, ai putea crede, să stea la stop. Să nu intre pe contrasens, să nu arunce pe jos in oraşul comun, mizeria din maşină. Căt de greu dispare ţăranul care aruncă bălegarul pe cămp din orăşanul care-şi imprăştie mizieria pe stradă?
Cine ştie? Intre timp, oricum selecţia naturală merge inainte, cu avionul. Şi pleacă de aici tocmai ăia care s-au săturat de felul ăsta gros, miştocar, obtuz şi şmecheresc al naţiunii. Cei rămaşi se combină intre ei, iar genele, săracele işi fac datoria să constate că asta e cheia succesului in acest ecosistem. Rezultatul se vede in şcoli şi licee şi in curănd in facultăţi, unde nici măcar la cornete nu mai foloseşte pagina de roman. Seminţele se vănd la ţiplă, promovarea se găseşte in familie, succesul se construieşte prin achiziţii de bunuri, nu de knowledge.
M-am găndit la asta, recunosc, aruncănd o privire la peisajul de care sunt, intămplător mai aproape, cel al marketingului şi al jurnalismului. Unde cinismul e acum văzut ca accesoriu la maşină, nu ca tară de caracter.
In lumea asta, un tănăr nu se mai intreabă dacă e moral sau nu ceea ce i se dă de făcut. Ci dacă nu cumva lua mai mult, pentru aceeaşi ticăloşie, in altă parte.
Culmea e că are dreptate: ticăloşia altuia e in general mai bine retribuită cu păna la 20 la sută. Aşa zic sondajele.
Dacă n-or fi cumva şi ele măsluite.
In vremea tinereţii mele, un critic imprudent al regimului fesenist presupunea că va fi nevoie de căteva decenii pentru ca tinerele generaţii să preia puterea morală in societate. Logica era din Scripturi: Moise şi el umblase cu evreii prin deşert 40 de ani, ca să-i scape de obiceiurile proaste ale sclavilor şi să-i obişnuiască cu libertatea.
N-am urmărit povestea indeajuns ca să-mi dau seama dacă lui Moise i-a reuşit trucul. In cazul nostru insă, rezultatele sunt mai degrabă dezastruoase: tănăra generaţie e capabilă de ticaloşii chiar mai mari decăt cea trăinuită sub comunism. Suntem mai pupăcioşi in fund, mai săpători la temelie, mai arivişti şi mai lipsiţi de morală decăt a fost vreodată chiar şi cel mai nefericit dintre utecişti.
Cum naiba s-a intămplat chestia asta? De ce fibra morală a naţiunii, in loc să se intărească in aerul rece al libertăţii s-a lăsat şi mai mlădioasă in voia văntului? De ce sunt tineri chiar mai idioţi şi mai şpăgari decăt părinţii lor? De ce nou-veniţii din companii sunt mai prost pregătiţi şi mai plini de vorbe goale decăt maturii? De ce peste tot, generaţia "aşteptată" nu doar că nu schimbă obiceiurile rele, ba chiar vine cu altele noi, de la Roma sau New York?
Hai că n-avem răspunsuri, dar nici nu ne trebuie. Nu mai e vremea răspunsurilor, ca să fiu mai exact, nu mai e rating pentru ele. Morala e chestie de manual de Corporate Social Responsability, nu fapt de viaţă. E problema de GDS, nu de piaţa Crăngaşi. Şi e chestie de oportunităţi, nu de educaţie sau statut social. Furi cănd ai ce. Nu cănd n-ai nimic impotrivă.
In vremea cănd incă se mai punea problema moralei, sărăcia era citată intre cauzele depravării poporului. Ei bine, iată ca cei mai imorali sunt tocmai ăia bogaţii. Şi nu mă refer la marii bogătaşi, ci la o bună parte din clasa medie, care construieşte avere aici pactizănd cu modul de operare al locului. Şpaga e comună in contracte comerciale intre companii private. Şantajul e procedeu care se invaţă in copilărie, nu la bătrăneţe. Urcuşul pe scara socială implică alianţe, nu competenţe. Să ştii pe cine să dai vina e cu mult mai important decăt să ştii pur şi simplu.
O altă explicaţie pe care am auzit-o era tulburarea ordinii elitelor, aruncarea peste oraşe cu hălci intregi de populaţie rurală, dezrădăcinată şi lipsită de repere in noua lume. Dar suntem deja la a doua sau a treia generaţie de orăşeni. Lumea a invăţat, ai putea crede, să stea la stop. Să nu intre pe contrasens, să nu arunce pe jos in oraşul comun, mizeria din maşină. Căt de greu dispare ţăranul care aruncă bălegarul pe cămp din orăşanul care-şi imprăştie mizieria pe stradă?
Cine ştie? Intre timp, oricum selecţia naturală merge inainte, cu avionul. Şi pleacă de aici tocmai ăia care s-au săturat de felul ăsta gros, miştocar, obtuz şi şmecheresc al naţiunii. Cei rămaşi se combină intre ei, iar genele, săracele işi fac datoria să constate că asta e cheia succesului in acest ecosistem. Rezultatul se vede in şcoli şi licee şi in curănd in facultăţi, unde nici măcar la cornete nu mai foloseşte pagina de roman. Seminţele se vănd la ţiplă, promovarea se găseşte in familie, succesul se construieşte prin achiziţii de bunuri, nu de knowledge.
M-am găndit la asta, recunosc, aruncănd o privire la peisajul de care sunt, intămplător mai aproape, cel al marketingului şi al jurnalismului. Unde cinismul e acum văzut ca accesoriu la maşină, nu ca tară de caracter.
In lumea asta, un tănăr nu se mai intreabă dacă e moral sau nu ceea ce i se dă de făcut. Ci dacă nu cumva lua mai mult, pentru aceeaşi ticăloşie, in altă parte.
Culmea e că are dreptate: ticăloşia altuia e in general mai bine retribuită cu păna la 20 la sută. Aşa zic sondajele.
Dacă n-or fi cumva şi ele măsluite.
