x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

"Optimism tehnologic" şi politici publice oarbe

0
Autor: Daniel Daianu 09 Iul 2008 - 00:00

Creşterea preţurilor la alimente tensionează relaţiile sociale în cele mai multe ţări din lume. Deşi comerţul internaţional poate atenua din aceste creşteri, nu puţine state recurg la restricţii pentru a preveni exportul de produse alimentare de bază. Se verifica astfel ceea ce istoria ilustrează din plin, şi anume: în momente dificile guvernele naţionale se bizuie pe resurse proprii, subestimînd rolul cooperării, pieţelor internaţionale.



Creşterea preţurilor la alimente tensionează relaţiile sociale în cele mai multe ţări din lume. Deşi comerţul internaţional poate atenua din aceste creşteri, nu puţine state recurg la restricţii pentru a preveni exportul de produse alimentare de bază. Se verifica astfel ceea ce istoria ilustrează din plin, şi anume: în momente dificile guvernele naţionale se bizuie pe resurse proprii, subestimînd rolul cooperării, pieţelor internaţionale.

Cauzele dinamicii preţurilor la alimente de bază sînt legate nu numai de dezvoltarea economică excepţională din Asia, care a pus presiune pe latura cererii; ele originează şi în căutarea febrilă de surse alternative de energie care a inclus şi biomasa. Sînt rapoarte ale organismelor internaţionale (FAO, Banca Mondială etc.) care evidenţiază legătura între utilizarea pe scară tot mai mare a biomasei pentru obţinerea de energie şi creşterea preţurilor la alimente. Drept este că asemenea rapoarte fac estimări şi nu pot oferi date incontestabile, dar relaţia de cauzalitate este de netăgăduit.
Vorbeam în articolul precedent de efectul schimbării preţului relativ al energiei asupra inflaţiei pe plan mondial. Acest efect se propagă imediat şi prin preţurile la alimente. Fie pe filiera costurilor mai mari în producerea alimentelor, fie prin costul scoaterii din circuitul agricol a unor terenuri destinate culturilor agricole. Indiferent de unghiul de pornire în analiză, concluzia este una: cererea de resurse depăşeşte oferta, iar dacă cea din urmă este limitată şi de epuizabilitatea unora dintre ele tendinţa de creştere a preţurilor la produse de bază nu mai are caracter conjunctural. Aici găsim o mare incertitudine/imponderabilă, în raport cu situaţia de acum cîteva decenii – cînd lumea dezvoltată a cunoscut o perioadă de stagnare. Atunci s-a mizat pe noi tehnologii, s-a vorbit chiar despre pesimismul excesiv al analizelor Clubului de la Roma, s-a afişat un "optimism tehnologic" care a precumpănit în cele din urmă în definirea politicilor publice. Afirm aceasta întrucît, în pofida avertismentelor acelor ani, eforturile de conservare a energiei au fost firave, stilul de viaţă în societăţile moderne s-a perpetuat ca şi cum utilizarea combustibililor fosili nu ar fi fost o problemă reală. De aceea îmi permit să numesc acel optimism tehnologic ca fiind unul "orb".

Este probabil să existe o gamă de tehnologii care să permită societăţilor moderne (energofage) reducerea drastică de dependenţa de consumul de combustibili fosili. Dar nu cred că această diminuare este posibilă pe termen scurt. Şi ajustarea consumului pe o perioadă mai lungă cere modificări în funcţionarea economiei, în stilul de viaţă, care sînt greu de accceptat socialmente. Dacă la chestiunea energetică adăugăm pe cea a efectelor schimbărilor de climă, înţelegem excepţionalitatea situaţiei. Nu numai că şocurile sînt de o magnitudine foarte mare, dar răspunsuri eficace implică o gestiune eficace la nivel global; care înseamnă că marii consumatori (SUA, UE, China, Rusia, India, Japonia) să colaboreze în mod autentic. G-8 (care ar trebui să devină G-11, prin includerea Chinei, Indiei şi Braziliei), organismele internaţionale trebuie să funcţioneze astfel încît bunurile publice globale să fie îngrijite. Pămîntul a devenit prea mic pentru a ne permite alte erori monumentale, cu daune colaterale incomensurabile. Deja trăim şi consumăm resurse pe datorie. Şi tare mă tem că viziuni precum cea promovată de Robert Kagan în "Întoarcerea istoriei" ("The Return of History"), ce contrapune democraţiile liberale restului lumii, nu ne-ar duce în direcţia bună. Aici filosofia politică a UE trebuie să-şi spună cuvîntul.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de