x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Optimiştii

0
Autor: Florin Condurateanu 01 Aug 2019 - 07:30
Optimiştii


Viaţa oferă imaginile unui carnaval, dar şi tristeţea unor destine cu care s-a jucat cinic soarta. Viaţa face auzite şi chiote de veselie, dar şi bocet cu veşminte cernite. Este împrospătător că unii, aflaţi în distribuţia pieselor nu uşoare ale vieţii, îşi păstrează aerul de optimism, de încredere, refuză văicăreala, clopotele de parastas, au planuri cu sunet de izbândă. Aceştia chiar poartă „ecuson” de învingători, insuflă metabolismul de biruinţă, de trântă cu greutăţile celor din jur. Aceşti optimişti nu vizează nici publicitatea, chiar nu vor să le apară numele. Un adolescent dintr-o comună românească a devenit din hazardul destinului său un fel de paratrăsnet, prin care s-au scurs râuri de necazuri, de ghinioane nemeritate. Mama l-a părăsit pe băiat de mic şi a fost crescut cu toată dragostea şi grija de tatăl său. Dar destinul hâd i-a mai aplicat o lovitură, tatăl i-a murit şi a rămas să se înfrunte cu neşansele alături de bunica lui. Adolescentul a devenit un exemplu de curaj, de neîngenunchere. Dimineaţa, când se duce la şcoală, trece pe lângă cimitirul unde îşi duce odihna de veci tatăl lui, îi face cu mâna. Când se întoarce de la şcoală, îi strigă tatălui aflat sub crucea mormântului că a luat o notă bună, iar în zilele când n-a fost scos la tablă îi comunică, cu voce tare, tatălui că nu a primit nici o notă dezamăgitoare. Dar când soarta capricioasă îl perpeleşte pe un om nevinovat, nu se mai opreşte. Casa în care băiatul şi bunica trăiau de azi pe mâine, dar demn, a luat foc şi s-a făcut scrum. S-au mobilizat consătenii, primăria şi, în două luni, vor ridica o nouă casă pentru băieţandrul luptător şi buna lui mamaie. Ne-a vizitat la redacţia Jurnalul un bărbat de 90 de ani, uimitor prin vioiciunea minţii şi prin elanul ideilor, pe care le propunea, la peste 9 decenii de viaţă. A bântuit istoria prin familia inginerului cibernetician nonagenar, dar cu suflet tânăr. Când era un licean, a fost la casa lui Octavian Goga, iar soţia marelui scriitor şi patriot l-a tratat cu dulceţuri făcute de mâna ei. A făcut facultatea şi muncind la săpatul pământului după -amiaza, ca să-şi plătească mâncarea, nu a avut la cămin apă caldă nici în decembrie. Un străbunic din familia lui, comandant de escadrile de avioane, a fost arestat precum ceilalţi înalţi ofiţeri români, iar când a ieşit din puşcărie şi n-a mai găsit casa şi pământul său din zona Novaci a căzut cu sângele năvălit în creier. Şi, totuşi, inginerul de 90 de ani propunea acţiuni în cercetarea şi economia actuală.

 

 


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de