x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Oraşul Bordureşti

0
Autor: Tudor Octavian 02 Oct 2007 - 00:00

AM AVUT VIZIUNEA CASEI SCĂNTEII cu multe, multe turnuleţe, ca palatele, ţigăneşti. Are şi acum cinci, dar tot turnuleţele din Sinteşti sunt mai convingătoare, fiindcă sunt exact ce şi-au propus să fie: turnuleţe. L-am intrebat pe un arhitect ce rost ar fi trebuit să aibă, pentru proiectanţii Casei Scănteii, paralelipipedele verticale din colţuri şi el mi-a spus că probabil au fost inălţate ca să nu se termine colţurile brusc. Ce frumuseţe de palat ar fi Casa Scănteii şi cum s-ar mai minuna Europa văzănd-o, dacă i-am pune deasupra vreo sută de turnuleţe imbrăcate in tablă de zinc! Nici o parte din gigantica plăcintă de beton nu s-ar mai termina brusc, s-ar termina frumos, ascuţit.


AM AVUT CĂNDVA un accident de maşină, in urma căruia a trebuit să-i schimb Skodei mele toată jumătatea din faţă. Printr-un miracol, nişte icoane sucevene şi două borcane mari, cu miere pentru copii, pe care le aduceam dintr-un concediu in portbagajul din faţă al maşinii n-au păţit nimic. I-am zis unui moş, care se nimerise prin preajmă, cănd am făcut praf maşina, că Dumnezeu mi-a scăpat icoanele. Moşul insă a fost de părere că Dumnezeu mi-a apărat borcanele cu miere.


DACĂ N-AŞ FI FOST ZIARIST, mi-ar fi plăcut să fiu omolog. Primarii noştri, cănd merg prin străinătăţi, primesc de la omologii lor ceasuri de mii de euro, miniştrii, şi ei, primesc de la omologi stilouri de aur sau tablouri de colecţie. Toţi omologii lumii se omenesc intre ei. Toată chestiunea e să-ţi aranjezi căt mai multe intălniri, cu omologi instăriţi din ţări care nu se zgărcesc la Rollex-uri.


INTR-UN PANOU PUBLICITAR, din care nu se inţelege prea bine dacă-i vorba de mobilă sau de case, apare cuvăntul "interiorism". Cine l-a creat n-a fost in ziua cea mai fericită, pentru că te duce cu găndul la meteorism şi la alte - isme stomacale, şi nu la ştiinţa amenajării interioarelor.


LEGENDA UNEIA DIN LUCRĂRILE sferoidale in marmoră ale lui Brăncuşi e c-ar fi fost recuperată de la un gospodar din Gorj, prieten din copilărie al artistului. Acesta o folosea ca greutate pe un butoiaş cu varză. Ia-o, i-ar fi zis el orăşanului care i-a cerut-o, că nu-i bună deloc, nu-i ce-mi trebuie mie. S-a rostogolit de căteva ori şi a trebuit s-o caut prin varză.


AM FOST CONVINS multă vreme că scriitorul Maria Arsene era femeie, el fiind bărbat. Cunosc căteva femei cu nume de bărbaţi şi bărbaţi cu nume de femei. Pe un coleg il chema Vasile Sevastiţa iar pe o colegă Bebe Cornel.


IN TRAMVAI
, un cunoscut, cu care stau de vorbă, rămăne cu privirea pe fereastră la movilele de borduri noi de pe marginea trotuarului şi apoi zice: oraşul ăsta ar trebui să se numească Bordureşti.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de