Ordonanţa "Trăiască PCR”

Suntem practic la 20 de ani de la Revoluţie, momentul rupturii de regimul de dictatură comunistă. În materie de legiferare a intereselor de partid este foarte greu să mai găsim în toţi aceşti ani un act normativ mai aproape de spiritul leninist decât Ordonanţa de Urgenţă nr.37/2009.

Sub titlul ceauşist: "Măsuri de îmbunătăţire a activităţii....." se află desfacerea a mii de contracte de muncă a unor funcţionari publici. În realitate, se statorniceşte principiul  atribuirii de funcţii publice de răspundere după criteriul devotamentului faţă de partid. Pentru mine este evident că sunt încălcate câteva prevederi constituţionale şi că se aduc modificări greşite Statutului funcţionarilor publici, lege considerată cheie de boltă a construcţiei legislative care a permis integrarea României în UE. Argumentul celor de la putere în susţinerea ordonanţei, repetat deopotrivă de voci pedeliste şi pesediste (adică "fără deosebire de apartenenţă politică") a fost: "Ei (funcţionarii) vor aplica ferm linia politică a guvernului". Profesionalismul şi competenţa nu contează, ele pot fi o simplă faţadă. Ceea ce contează e devotamentul pentru "cauza partidului". De aceea am numit această ordonanţă "Trăiască PCR". Răspunderea înaltului funcţionar public e întoarsă pe dos. Ea nu mai este, înainte de toate, faţă de lege şi bunul mers al instituţiei. Răspunderea principală e faţă de contractul cu partidul. Restul, adică retorica despre transparenţa şi eficienţa ordonanţei nu e decât mistificare.

În vremea lui Ceauşescu circula o glumă: "- Ce înseamnă PCR?; - Înseamnă Pile, Cunoştinţe, Relaţii". Astăzi e cam la fel cu deosebirea că pentru litera C ar trebui spus şi Comisioane, evident nelegale. Orice om, îndeosebi tânăr, care începe o carieră profesională publică are în faţă o perspectivă  pe care doreşte să o maximizeze. În mod normal, într-o ţară europeană şi democratică cum cred că e şi ţara noastră, succesul în carieră se atinge prin şcoală cât mai înaltă, pregătire continuă, muncă asiduă şi, desigur, performanţă.  Ordonanţa dă un semnal distructiv pentru societate. Fără prea multă şcoală, fără hărnicie, fără merite dobândite prin muncă se poate să obţii înalte funcţii publice. Condiţia? Simplă: să fii în partid, pentru partid, cu cei din partid.

Guvernul se aşează pe partea greşită a mai vechiului conflict dintre performanţă şi politic. Favorizează, ba chiar proclamă, interesul de partid în dauna criteriului de performanţă. Admiţând, pe bună dreptate, că sistemul de promovare în funcţii publice de răspundere era  oricum viciat de partide pentru a-şi răsplăti clienţii politici, ordonanţa nu e nicidecum un lucru mai puţin rău.  Un sistem rău se corectează pentru a-l face mai bun. Nu se legiferează pentru a-l face un rău permanent.