Organizaţia corporaţiilor unite

La şedinţa Consiliului de Securitate al Organizaţiei Corporaţiilor Unite, secretarul general în exerciţiu, un bătrînel carismatic, cu cioc, ceva plete pe umeri, papion şi bretele, oferă soluţii pentru strîngerea în chingi a relaţiilor cu surata, puţin căzută în derizoriu, Organizaţia Naţiunilor Unite.

La şedinţa Consiliului de Securitate al Organizaţiei Corporaţiilor Unite, secretarul general în exerciţiu, un bătrînel carismatic, cu cioc, ceva plete pe umeri, papion şi bretele, oferă soluţii pentru strîngerea în chingi a relaţiilor cu surata, puţin căzută în derizoriu, Organizaţia Naţiunilor Unite. Conducerea bicefală a globului a reuşit să o mai anime pe aceasta din urmă şi să o mai trezească din amorţeala dictată de partipriurile şi înţelegerile subterane dintre guverne.

Dintre membrii Consiliului de Securitate al OCU, fireşte, cel mai cîrcotaş este reprezentantul companiilor financiar-bancare. La masa de şedinţă s-au reunit mesagerul companiilor energetice, reprezentantul industriei petro-chimice şi al celei farmaceutice, reprezentantul firmelor din domeniul telecomunicaţiilor, inovaţiei şi înaltei tehnologii, cel al resurselor minerale, al industriei metalurgice şi al materialelor de construcţii, trimisul companiilor specializate în infrastructuri, construcţii şi al celor din transporturi, delegatul corporaţiilor implicate în exploatarea şi întreţinerea resurselor de apă, trimisul companiilor constructoare

de maşini şi roboţi, oficialul corporaţiilor media, delegatul firmelor de securitate şi informaţii private, ambasadorul companiilor alimentare şi al celor producătoare de bunuri de consum, şi ambasadorul industriilor din domeniul turismului, divertismentului şi sportului. Structura Consiliului a fost îndelung chibzuită şi cei 12 membri, aleşi pentru o perioadă de cinci ani, conduşi de secretarul general, sînt în măsură să vegheze la îndeplinirea întru totul a hotărîrilor pe care le ia Adunarea Generală.

O dată pe an, Adunarea Generală a celor mai puternice 1.000 de corporaţii din lume, care are loc la sediul central, la fel ca şi ONU, tot în New York, are în dezbatere problemele omenirii, văzute prin ochii preşedinţilor acestor corporaţii.

Ei au un mandat, de acasă, cît se poate de clar din partea acţionarilor. Locul în Top 1000 este atent monitorizat de o Comisie ştiinţifică şi fiecare membră are obligaţia să cotizeze anual cîte 10 milioane de dolari pentru OCU. Plus alte donaţii, în funcţie de proiectele vitale. Topul este revizuit o dată la doi ani. La lucrările Adunării Generale poate să participe orice firmă de pe glob, dacă plăteşte o taxă de un milion de dolari. În rest, activitatea de zi cu zi la OCU se desfăşoară pe 12 comisii, numite cluburi, avînd în atenţie domeniile reprezentate de ambasadorii din Consiliul de Securitate, iar aceste cluburi emit edicte.

Organizaţia Corporaţiilor Unite promovează meritocraţia. Contează să ajungi în Top 1000, deci să ai cotă de piaţă importantă şi să faci profit uriaş. Atunci, gigantica firmă poate să participe la distribuţia mondială a pieţelor de orice fel şi la deciziile globale. Rezoluţiile OCU privesc cu multă severitate practicile de proastă guvernare ale guvernelor statelor, deşi ONU încearcă să pună cîte o vorbă bună. Ca să remedieze situaţia din statele eşuate, aşa cum le numeşte Organizaţia pe cele anesteziate de combinaţiile politicienilor, Consiliul de Securitate hotărăşte aplicarea unui parteneriat public-privat, instrumentul ei preferat, pe o perioadă de la 50 la 100 de ani. Astfel, corporaţiile membre demonstrează ce înseamnă să ai responsabilitate socială. Ţara devine bine rînduită, iar politicienii corupţi şi autoaleşi sînt eliminaţi. O nouă clasă, de meritocraţi, preia puterea, iar companiile membre ale OCU vor ajuta la construcţia durabilă prin deschiderea de filiale. Cetăţenii nu mai vin la vot, vin la magazin, mall, benzinărie etc. Lecţia, bună pentru guvernanţii din acel stat, poate fi predată la nevoie şi prin forţa armelor. Atunci se mizează pe lobby-ul asupra ONU, care va trimite trupe. În acţiunea de lobby sînt implicate mai ales corporaţiile din înalta tehnologie, sub ameninţarea bruierii şi echipamentelor militare ale statelor şi a închiderii sateliţilor. În operaţiunile urgente şi delicate, OCU mizează pe contribuţia corporaţiilor de securitate şi informaţii private.

De fapt, scopul înfiinţării Organizaţiei Corporaţiilor Unite este acela de a răspîndi în toată lumea bunăstarea. Acest lucru îl face prin implementarea viziunilor Consiliului Ştiinţific şi consideră că socialismul de consum este calea de urmat. Ceea ce  înseamnă ridicarea treptată a unei clase de mijloc capabile să trăiască bine. Pentru acest lucru, clasa de mijloc se va bucura să plătească, pe viaţă din retribuţii şi credite, o sumă pentru confortul său. Cu răbdare, tact şi bunăvoinţă, OCU îi va face pe toţi pămîntenii să se spele pe dinţi.