Organul perfect

De ce e atât de bine dispusă Elena Udrea? Mai tot timpul: la comisie, la mânăstiri, pe nisipul mării, pe cal, pe bicicletă, în Parcul Moghioroş, când dă metrou populaţiei, când face gramaticale, când ordonă chemaţi liftul, când pune murături, împleteşte, se întâlneşte cu salvamarii, dansatorii din Oaş ş.a.m.d. Dacă e criză şi se-nmulţesc şomerii, profesorii dau în brânci şi turismul a amorţit de la 1 septembrie din lipsă de muşterii, de ce se amuză Elena U.?

Explicaţia e simplă. În ciuda aparenţelor, Elena Udrea ia viteză. Creşte cu ţara şi proiectele partidului, se căleşte la botezuri, serbări câmpeneşti, tăieri de panglici, e orice şi oricând atunci când o cere partidul. Partidul cu două mituri: Băsescu şi Udrea. Când intră unul în adormire, celălalt face pe dracu-n patru ca să nu scadă procentele sondajelor. Când unul dă de dracu', celălalt naşte o diversiune.

Unde o pui, acolo stă, intră în rol, se integrează în peisaj, se implică, se dedică, crede în. Udrea e o maşinărie completă, băgată în priză funcţionează cu prospectul lipit pe frunte. Numai KGB-ul în anii de glorie scotea exemplare atât de bine puse la punct, perfect unse, cu zâmbetul trasat în ani de exerciţii.

Dacă preşedintele i-ar fi cerut Elenei să fie Madonna, pentru că Madonna dă bine oriunde, şi la Turism, şi la Economie, Mediu sau Agricultură, Elena s-ar fi sacrificat şi s-ar fi întruchipat în Madonna de serviciu. Ar fi inaugurat o echipă de salvamari musculoşi, mândria ministerului, o echipă falnică de secretari de stat pentru chemarea liftului (fond muzical, cântecul Margaretei Pâslaru pe versurile blondei cu Vuitton: Chemaţi liftul, clipa aia minunată...), ar fi cumpărat camioane pentru recuzită din banii MT, s-ar fi înconjurat de un alai tip Madonna şi ar fi făcut rapid un contract cu Eurosport.

Ar fi închiriat stadionul lui Becali, cu gazonul la zi, ar fi luat moca scena de la Ridzi, artificiile din Herăstrău de la ghiolbanii care-o ţin în paranghelii când mor tâmpiţii de atâta criză, ar fi sărit în apărarea ţiganilor năpăstuiţi şi, desigur, ar fi luat lecţii de balet.

Elena U. este cel mai eficient instrument de luptă al partidului. Urmăriţi-i cariera, inepuizabilă de ani întregi, de la lansarea bileţelului care-l dădea în gât pe Tări până la "chemaţi liftul!". Actriţă completă, s-a năpustit în politică pornind de la munca de jos, de la şaibă, de la mop, sarmale bla, bla, de unde şi nostalgiile de gospodină, fiind consiliera dlui Guşă, a dlui Stolo, acest adevărat cuirasat al politicii româneşti, brav lansator de torpile.

Vedetă pe tăpşanele ţării la diverse inaugurări, simpozioane, banchete culturale, Elena U. i-a dat dlui Boc prilejul nesperat de a-i fi prim-ministru.

Zici PD-L, te gândeşti la Udrea; spui Cotroceni, o vezi pe Udrea, vorba bancului, ţi-e frică să deschizi şi frigiderul. Bomba sexy, spaima concursurilor cu premii din Pleşcoi, prietenă post mortem cu marele poet Sorescu, fiindcă-i zice Sori, mândră de preşedintele ei Băse şi de ţară ca în filmele americane cu Tom Cruise, femeia cu decolteul de One, care l-a răpit pe Bush de lângă nevastă-sa, care i-a smuls un zâmbet lui Putin, Elena Udrea trage partidul după ea. În toate direcţiile. Ca să zgândăre electoratul indiferent.

Ultimul cincinal în politica românească e cincinalul Elenei. Peste alte două cincinale, pe ascensiunea ei se va lipi ca banu' pe fruntea lăutarilor o vorbă: preşedinţie. Să nu vă miraţi (în cazul în care le iese) că peste vreo zece ani Elena U. va intra în turul doi cu Elena U. Exact când va fi pe cai mari Vanghelie, se ţine scai şi Jiji, şcolit la Bruxelles.

Jucaţi-vă să vă piară cheful şi imaginaţi-vă tabloul politic al României în 2014, când salariile şi pensiile se vor ridica la câteva zeci de euro. Mai exact, imaginaţi-vă tablourile politice de mai sus. Plus Eba.
Până atunci să observăm că dl Patapievici a prins din zbor trendul vremurilor. A dat conceptului de Organ sensul meritat, acela turistic de greşeală de ortografie, şi s-a indignat cu demnitate directorială la momentul potrivit. Potrivit funcţiei.