x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Orologiul grăbit

0
Autor: Adrian Vasilescu 19 Feb 2012 - 21:00

De cand cu criza, s-au schimbat nu numai stari de lucruri, ci si obiceiuri. Oameni care, in toate tarile, intorceau spatele indicatorilor economici sustinand ca ei nu mananca PIB… acum sunt cu ochii pe PIB.

Daca scade... incep grijile ca se in­toarce recesiunea. Cum ni s-a in­tam­plat noua, recent, cand INS-ul a co­mu­nicat ca in trimestrul al patrulea din 2011 PIB-ul a fost negativ: minus 0,2 la suta. Desi, la nivelul intregului an 2011, am avut una dintre cele mai mari cresteri din Uniunea Europeana: plus 2,5 la suta. Dar acest mi­nus 0,2 la suta a pus paie pe foc. Numerosi analisti au vazut aici dro­bul de sare de pe cuptorul economiei. Intrebarea a venit imediat: "Nu cumva se deschide calea unui sir de trimestre cu semnul minus?"…

Daca PIB-ul isi revine si se inre­gistreaza cresteri... renaste speranta iesirii din criza si a relansarii. Cum ni s-a intamplat si noua dupa cresterea mare din trimestrul al treilea. Tot din 2011.

Sunt stari emotionale explicabile. Mai mult, PIB inseamna mai multe valori adaugate. O diferenta mai mare deci intre productia totala de bunuri si servicii la sfarsitul unei etape de activitate economica (un trimestru, un an) si consumurile intermediare pentru realizarea acestei productii (materii prime, energie etc.), toate exprimate in bani. Un ritm mai bun al Produsului Intern Brut inseamna o speranta de bunastare.

Dar mai mult, PIB e greu de ob­ti­nut cand sunt prea multe companii care isi permit luxul de a fi ne­re­n­ta­bile. Si care obliga populatia si socie­ta­tile comerciale competitive sa le ac­cepte indolenta, nepriceperea si ri­si­pa. Fara nici o zbatere de a transmite un mesaj clar: "Priviti, noi facem ceva concret pentru a ne schimba, pen­tru a produce mai bine, mai ieftin. De ce sa cumparati produse de im­port, cand ale noastre sunt superioare sau sunt la nivelul celor straine?!"... Ca sa vinzi ceea ce produci este ne­voie de stradanii ca sa convingi sa-ti fie cumparate produsele. Dar mai in­tai e nevoie de munca pentru a im­bu­n­atati efectiv produsele.

Noi traim intr-o tara cu limite reale. Cu deosebire, sunt limitate re­sur­sele cresterii economice, fapt ce im­pune restrictii majore. Acest ade­var, validat de istorie si in 2004, si in 2008, este cu atat mai mult valabil as­tazi, in timpul atator turbulente. Iar drama cea mai mare este ca, desi re­­sursele sunt limitate, dorintele si am­­bitiile privind bunastarea sunt ne­li­mi­tate.

Dar si mai dramatic este un alt fapt: acela ca nu doar resursele materiale sunt limitate, ci si cele de ordin psihologic. Nici politicienii, nici po­pu­latia nu mai au timp si nici rabdare pentru asteptari. Politicile interne, de la strategiile de dezvoltare pana la cele privind redistribuirea re­sur­se­lor, inclusiv a resurselor bugetare, sunt concepute cu ochii pe acest orologiu grabit.

Elixirul cresterii nu poate fi insa rupt de o combinatie intre restructurari profunde si o ecuatie economi­ca in care venitul sa fie legat de competitia muncii. Fara aceste doua salturi, calitative, nici un fel de alchimie nu ne poate salva. Iar expansiunea cresterii economice, atat de mult visata, nu ne-ar aduce bunastarea inca si mai mult visata.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de