Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
De cand cu criza, s-au schimbat nu numai stari de lucruri, ci si obiceiuri. Oameni care, in toate tarile, intorceau spatele indicatorilor economici sustinand ca ei nu mananca PIB… acum sunt cu ochii pe PIB.
Daca scade... incep grijile ca se intoarce recesiunea. Cum ni s-a intamplat noua, recent, cand INS-ul a comunicat ca in trimestrul al patrulea din 2011 PIB-ul a fost negativ: minus 0,2 la suta. Desi, la nivelul intregului an 2011, am avut una dintre cele mai mari cresteri din Uniunea Europeana: plus 2,5 la suta. Dar acest minus 0,2 la suta a pus paie pe foc. Numerosi analisti au vazut aici drobul de sare de pe cuptorul economiei. Intrebarea a venit imediat: "Nu cumva se deschide calea unui sir de trimestre cu semnul minus?"…
Daca PIB-ul isi revine si se inregistreaza cresteri... renaste speranta iesirii din criza si a relansarii. Cum ni s-a intamplat si noua dupa cresterea mare din trimestrul al treilea. Tot din 2011.
Sunt stari emotionale explicabile. Mai mult, PIB inseamna mai multe valori adaugate. O diferenta mai mare deci intre productia totala de bunuri si servicii la sfarsitul unei etape de activitate economica (un trimestru, un an) si consumurile intermediare pentru realizarea acestei productii (materii prime, energie etc.), toate exprimate in bani. Un ritm mai bun al Produsului Intern Brut inseamna o speranta de bunastare.
Dar mai mult, PIB e greu de obtinut cand sunt prea multe companii care isi permit luxul de a fi nerentabile. Si care obliga populatia si societatile comerciale competitive sa le accepte indolenta, nepriceperea si risipa. Fara nici o zbatere de a transmite un mesaj clar: "Priviti, noi facem ceva concret pentru a ne schimba, pentru a produce mai bine, mai ieftin. De ce sa cumparati produse de import, cand ale noastre sunt superioare sau sunt la nivelul celor straine?!"... Ca sa vinzi ceea ce produci este nevoie de stradanii ca sa convingi sa-ti fie cumparate produsele. Dar mai intai e nevoie de munca pentru a imbunatati efectiv produsele.
Noi traim intr-o tara cu limite reale. Cu deosebire, sunt limitate resursele cresterii economice, fapt ce impune restrictii majore. Acest adevar, validat de istorie si in 2004, si in 2008, este cu atat mai mult valabil astazi, in timpul atator turbulente. Iar drama cea mai mare este ca, desi resursele sunt limitate, dorintele si ambitiile privind bunastarea sunt nelimitate.
Dar si mai dramatic este un alt fapt: acela ca nu doar resursele materiale sunt limitate, ci si cele de ordin psihologic. Nici politicienii, nici populatia nu mai au timp si nici rabdare pentru asteptari. Politicile interne, de la strategiile de dezvoltare pana la cele privind redistribuirea resurselor, inclusiv a resurselor bugetare, sunt concepute cu ochii pe acest orologiu grabit.
Elixirul cresterii nu poate fi insa rupt de o combinatie intre restructurari profunde si o ecuatie economica in care venitul sa fie legat de competitia muncii. Fara aceste doua salturi, calitative, nici un fel de alchimie nu ne poate salva. Iar expansiunea cresterii economice, atat de mult visata, nu ne-ar aduce bunastarea inca si mai mult visata.
