x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Ororile de la Baia de Aramă, punct final al dictaturii procurorilor!

0
Autor: Serban Cionoff 22 Iun 2019 - 15:22
Ororile de la Baia de Aramă, punct final al dictaturii procurorilor!


Fără doar și poate, evenimentul care a captat și va continua să capteze atenția publică a fost cel de la Baia de Aramă, unde Sorina, o fetiță de opt ani, a fost luată de un desant specializat de mascați plus un procuror din casa asistenților maternali unde a locuit până ieri spre a fi trimisă unei familii din Statele Unite care o adoptase cu ceva vreme în urmă. Circulă cu o teribilă intensitate pe social media  imaginea - cheie a evenimentului, aceea a fetiței trasă de mână de către o doamnă despre care,ulterior, am aflat că se numește Maria Antoaneta Pițurcă și că este procuror la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel din Craiova. Imagine care a stârnit și stârnește un potop de comentarii în nici-un caz favorabile doamnei procuror. Mai mult, chiar dacă respectiva doamnă a încercat să se disculpe, justificările nu au reușit să convingă pe mai nimeni. Dimpotrivă, au aprins și mai rău discuțiile, sporind valul de aversiune publică.

 Cunoaștem, de-acum, că sunt în derulare investigații ale unor instituții  centrale ale căror organisme la nivel local au fost direct implicate în incidentele de la Baia de Aramă, așa după cum cunoaștem și că există variante de abordare, foarte diferite de la caz la caz, lansate și întreținute de către fiecare din părțile implicate, fie că este vorba despre instituții, fie despre persoane fizice. Situație în care este greu și, mai ales, incorect ca cineva să se pronunțe înainte de a se finaliza toate cercetările în curs. Există, însă, câteva întrebări foarte categorice de care nu vom putea face abstracție și care, de fapt, surprind grave carențe acumulate în timp și nerezolvate, care au determinat și explozia de violență și abuzurile petrecute în pașnica localitate mehedințeană. Dintre acestea, mi-au atras atenția în mod cu totul deosebit întrebările puse public de către confratele Val Vâlcu, dintre care aș dori să reiau câteva ca punct de plecare pentru modestele mele notații asupra cazului de față.

 Din setul de întrebări puse de către Val Vâlcu mă opresc exact la aceste două:De ce s-a intervenit în forță? De ce a venit un procuror și nu un psiholog? Întrebări la care primul și cel mai întemeiat răspuns nu poate fi decât acesta: a venit procuror și nu un psiholog pentru că în logica ultra-reformatei noastre justiții primează forța și nu dialogul. În cazul de față, pentru că pentru cei care au regizat descinderea scandaloasă și revoltătoare de ieri fetița nu era decât un simplu obiect care trebuia extras cu forța dintr-o locație și trimis neapărat în alta. Ceea ce s-a și executat cu toată forța- la propriu și la figurat- la adresa indicată din Baia de Aramă. Nu a contat nici cât negru sub unghie că Sorina încerca să scape din strânsoarea mâinilor procurărești și nici că striga ca din gură de șarpe că nu vrea să fie luată de acolo. Cunosc, bineînțeles, și explicația că acest  comportament al fetiței era determinat de niște lucruri înspăimântătoare pe care i le-ar fi povestit foștii asistenți maternali despre posibilii ei părinți de peste Ocean, dar cred că tocmai o asemenea situație reclama în mod imperios în primul rând prezența unui psiholog. De aici rezultând și perfecta îndreptățire a sugestiei avansate de către Val Vâlcu și anume aceea ca,investigațiile desfășurate în aceste zile să vadă dacă și din ce motive a fost cu adevărat necesară intervenția Parchetului în acest caz.

 Nu putem,desigur, anticipa concluziile la care vor ajunge cercetările în curs, dar sunt convins că , și de această dată,suntem în fața unui cras abuz al Procuraturii. Abuz care nu se poate explica decât prin supra-poziționarea acestei entități în sistemul juridic românesc actual. Mai direct spus, este vorba despre includerea procurorilor în corpul magistraților și, mai grav, despre modul în care,profitând de această situație, anumiți procurorii, având o anumită apartenență politică, încearcă și, din păcate reușesc, să își impună voința și deciziile în fața judecătorilor, ca și a altor instituții ale statului de drept. Subiect care a fost intens discutat la un moment dat, după care, bineînțeles!, a fost trimis în adormire. Motiv pentru care reamintesc celor interesați că decizia privind includerea procurorilor în rândul magistraților i-a aparținut Monicăi Macovei și a fost pusă în fapt în cursul mandatului său de ministru al justiției. La fel de adevărat fiind și că problema includerii procurorilor în corpul magistraților a fost redeschisă în perioada în care ministru de justiție era domnul Robert Cazanciuc, el însuși procuror, care a dat, cu subiect și predicat, asigurări confraților săi procurori că atâta vreme cât va fi ministru nimeni nu îi va clinti de acolo. Ceea ce s-a și întâmplat! Fapt care nici nu trebuie să ne fie de mare mirare de vreme ce domnul ministru la acea vreme în exercițiul funcțiunii l-a invocat ca garant suprem pe însuși primul ministru, Victor Ponta, el însuși la origini procuror.

 Apreciez cu deplină sinceritate declarația doamnei ministru de justiție, Ana Birchal care a plâns aflând despre suferințele la care a fost supusă Sorina, fetița din Baia de Aramă, și rețin, de asemenea, ideea că au fost dispuse măsurile necesare în acest caz. Foarte probabil în această categorie  se înscriu atât verificările demarate de către procurorii din cadrul serviciului de îndrumare și control din cadrul Parchetului General- colegii de serviciu ai Laurei Kovesi-, ca și cercetările pe care urmează să le facă și Inspecția judiciară din cadrul CSM.  De aceea, profit de ocazie pentru a-i adresa doamnei ministru Ana Birchal rugămintea de a examina posibilitatea redeschiderii discuției despre includerea procurorilor în corpul magistraților și, dacă nu e cu bănat, soluționarea sa printr-o decizie clară și tranșantă.

 Aceasta ar fi, cred, o pe deplin convingătoare dovadă a faptului că, la nivelul conducerii Ministerului de Justiție, se dorește ca ororile petrecute ieri la Baia de Aramă - la care doamna procuror Maria Antoaneta Pițurcă de Parchetul din Craiova a avut o contribuție reprobabilă- să marcheze sfârșitul dictaturii procurorilor în lumea  justiției și în societatea românească.


Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de