x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Osânza academică a fotbalului produce rânced

0
Autor: Dan Dumitrescu 10 Noi 2010 - 00:00
Etapa trecută a programat câteva meciuri de frumoasă promisiune. Craiova şi Oţelul, Timişoara şi Vasluiul, CFR Cluj şi Dinamo, Rapid şi Steaua aveau şansa să îmbogăţească frumos povestea campionatului, aveau şansa de a face şi mai interesantă matematica actuală a clasamentului. Promisiunile nu au fost în totalitate deşarte. Dar pe lângă ceea ce ne-au oferit vioii campionatului mai încap ceva porţii sănătoase de concesie pentru a ne declara ceva mai încrezători în perspectivă.

Piţurcă nu a avut timp să filtreze tot zaţul de la Craiova. Aşa încât oltenii n-au reuşit, nici ei, să-i semaforizeze restrictiv pe cei de la Oţelul. Jocul a fost acolo, la graniţa dintre se poate şi nu prea. Iar graniţa lui 0-1, deşi aparent fragilă, este corectă.
Meciul timişorenilor cu Vasluiul s-a rupt în grimase ale unei încrâcenări teribile. Prea multă trântă şi prea puţin fotbal. Iar arbitrul Marius Avram s-a încadrat perfect în peisaj. S-a luat şi el la trântă cu regulamentul pe care l-a răpus fără drept de apel. Dar, mă rog, de unde nu e, nu-mai tăticu' mai poate să ceară.

Crisparea din evoluţia Rapidului şi a Stelei a fost considerată de neînţărcaţii comentariului ca rezultat al tacticizării excesive. Nu am nici un argument să dau vina pe antrenori. Evoluţia Stelei după pauză şi schimbările efectuate demonstrează clar, cel puţin în privinţa lui Marius Lăcătuş, că nu avem de-a face cu un antrenor care să agreeze strategiile calice. M-aş gândi mai degrabă la limitele în exprimare ale multor jucători care frecventează prima ligă. Jucători ale căror slăbiciuni pot fi accentuate, mai apăsat decât în cazul fotbaliştilor valoroşi, de tesiunea care a premers jocului.

Finalul aparţine meciului de la Cluj dintr-un motiv bine determinat. CFR-ul mi s-a părut, chiar şi dincolo de rezultatul strict al partidei, câştigătoare autentică a rundei. Cred că este primul meci din actualul sezon în care clujenii au prestat mai aproape de pretenţiile impuse de palmares. Observaţia cred că rezistă chiar şi dincolo de replica adversarului, de eventualele facilităţi create uneori de slăbiciunile celui care îţi stă în faţă. Nu ştiu însă cât va rezista această observaţie în timp. Pentru că întâmplările caracterizează de obicei pustiul valoric şi nicidecum vreun temei al binelui.

Conjunctura licitării directe a poziţiilor din clasament a avantajat oarecum fotbalul. Dar l-a şi îngropat în mocirlă. Pentru că echipele astea au şi ele nişte conducători. Iar confruntarea conducătorilor este mult mai a dracului decât cea a echipelor. Vorbind despre CFR, am îndrăznit să o consider premianta rundei. Dar comportamentul şefilor de la CFR, în calitate de organizatori ai meciului, a fost unul de premiu rupestru. Dar şi mai grav mi se pare faptul că se încearcă, din motive lesne de înţeles, punerea batistei pe ţambal în acest caz. Excursionistul de la München, domnul Dumitru Dragomir, trebuie să renunţe la impresiile de călătorie. Trebuie să-şi ia la purtare observatorii şi comisiile din dotare până când acestea vor afla definiţia corectă şi regulamentară a întâmplărilor de la Cluj. Altfel am putea înţelege că preşedintele ligii şi comisiile au cântărit respectivele abateri cu greutăţi de sarsana.

Osânza pretins academică a fotbalului produce rânced şi în atacurile lansate de Marian Iancu împotriva lui Victor Piţurcă şi împotriva Craiovei. Subiectul are savoarea imposturii perfecte. Dar are şi nuanţa jilavă a şantajului atunci când este adusă în discuţie licenţierea clubului oltean. Astfel de pricini se cer desluşite cu atenţie maximă.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de