Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ziariştii bătrăni ar trebui să se spovedească, pentru relele pe care le-au făcut, cu voie sau fără de voie. Privind in urmă, orice gazetar vărstnic are a-şi număra nişte slăbiciuni. Nu poţi fi niciodată sigur că, printr-un articol scris din convingere, nu le-ai stricat viaţa unor oameni.
SCRIITORUL DE LA PAGINA 3
Ziariştii bătrăni ar trebui să se spovedească, pentru relele pe care le-au făcut, cu voie sau fără de voie. Privind in urmă, orice gazetar vărstnic are a-şi număra nişte slăbiciuni. Nu poţi fi niciodată sigur că, printr-un articol scris din convingere, nu le-ai stricat viaţa unor oameni.
Opinia, răspăndită printr-un jurnal cu tiraj mare, slujeşte intotdeauna unor interese pe care de regulă le ignorezi. Tirajul il face pe ziarist vinovat pentru lucruri la care nu are nici un motiv să se găndească. Minciună mai mare ca libertatea cuvăntului in democraţie nu există. Orice ziar are o orientare, uneori anunţată in articolul de fond la primul număr. Cănd se angajează, jurnalistul a optat pentru această orientare. E liber să scrie ce vrea dar numai in cuprinsul ei. Un proverb profesional spune că presa iţi garantează libertatea de a-ţi exprima deschis opiniile, insă inţelepciunea de a nu abuza de libertate te priveşte. Un alt proverb al meseriei lămureşte relaţia dintre cel care manipulează mulţimile şi stăpănii care il manipulează pe el. La inceputurile cinematografiei, un filmuleţ cu un grădinar care abuza de furtunul lui se chema "Stropitorul stropit". Ziariştii sunt toţi stropitori stropiţi.
Unii păcătuiesc mult nu prin cele pe care le scriu, căt mai ales prin ce nu pot să scrie. Vorbim, dăndu-ne importanţă, despre libertatea de expresie, dar dacă am şti căte frustrări mocnesc in presa din "lumea liberă" ne-am speria. Unii, intr-adevăr, reuşesc să-şi construiască un statut favorizant. Scriu o vreme despre tot ce au chef, in felul in care le place. Dar numai unii şi la anumite publicaţii. Absolutul libertăţii acestora e ca ajutorul social: există şi nu duce nicăieri.
La New York, in redacţia unuia din ele mai influente ziare, mi s-a spus că articolul de fond e citit şi adjudecat prin semnătură, cănd tratează chestiuni de interes planetar, precum preţul petrolului sau un război, de toţi cei optsprezece mari acţionari din consiliul director. In final, el apare sub numele autorului, insă conţinănd şi observaţiile celor optsprezece. Lista păcatelor in profesie e lungă şi pleacă de la micul ciubuc la imensa eroare, care ii determină pe oameni să se sinucidă sau să acţioneze in disperare de cauză.
Libertatea cuvăntului a adus in prim-planul presei romăneşti căţiva condeieri care, avănd ceva de răzbunat in propriile vieţi, au devenit un fel de procurori naţionali: tună şi fulgeră, cu convingerea că au intotdeauna dreptate.
La cine să se spovedească gazetarul bătrăn? De cănd popii ajung să se spovedească in presă, ziaristului ii rămăne doar apelul la conştiinţă. Bătrăneţea e momentul in care şi procurorii de presă ai naţiei descoperă un adevăr elementar: gogomanii se hrănesc doar din convingeri, deştepţii sunt deştepţi mai ales din indoieli.
