x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Paleozoologie politică (I)

0
Autor: Nicolae R Dărămuş 07 Noi 2009 - 00:00
Lipsit de imaginaţie, cultură şi bun-simţ, politicianul român majoritar este un panicat nefericit: are numai năzăriri în loc de proiecte, iar  închipuielile  despre sine - un sine fals, vanitos - ţin locul  ştiinţei şi  priceperilor moderne. Graţie opincii originare, face la televizor diverse  demonstraţii menite să convingă alegătorii că e de-al lor, iar purtările sale, atunci când nu e văzut, când e singur sau se crede singur, nu fac decât să arate - celui care ştie să vadă - că "împăratul e gol".

Asemenea paleozoologului, care după un dinte fosil găsit, după fragmentul unei vertebre antediluviene, reconstituie chipul şi creieraşul monstrului saurian, cititorii Jurnalului Naţional vor putea construi, din câteva întâmplări, chipul "saurianului" politic. Făcând, poate, un pas conştient spre ameninţarea acestuia cu dispariţia.  

Dacă vizitând Bucovina, pe când era ministru al Educaţiei, domnul Andrei Marga ar fi luat coasa vreunui ţăran spre a trage câteva brazde  sub privirile perplexe ale asistenţei, gestul domniei-sale ar fi fost interpretat în cheie filozofică drept un omagiu adus veşniciei care "s-a născut la sat". Presupunând că, în calitate de ministru al Culturii, domnul Andrei Pleşu la un târg de "bunuri" ar fi sărutat pe bot un viţel în standul României, cunoscătorii ar fi înţeles comunicarea domnului Pleşu cu îngerul personal, substituirea măgăriţei lui Balaam cu un viţel inocent fiind avantajoasă pentru ambele părţi. Iar dacă istoricul Neagu Djuvara ar lua sapa spre a planta - împreună cu vreun ambasador - un arbore, fapta ar duce gândul la simbolul perenităţii şi verticalităţii naţiunilor şi  arborilor.

În toate aceste ipotetice situaţii, farmecul unor astfel de purtări ar fi fost cert, fiindcă domnii Marga, Djuvara şi Pleşu sunt  altceva decât un cosaş, un pădurar  sau un zootehnist. Sunt altceva, fiecare în excelenţa sa, şi de aceea închipuitele demonstraţii, pe lângă originalitate, ar fi însemnat cunoaştere şi generozitate.

După ce am bătut câmpii cu supoziţiile de mai înainte, recunosc însă deschis că nu-i văd pe domnii pomeniţi - oricât de cunoscători şi generoşi  ar fi - cosind, săpând şi pupând viţeii pe bot, tocmai pentru că, şi atunci când sunt pe funcţii publice, ei rămân, dincolo de toate, altceva. Pe lângă faptul că astfel de apucături le-ar părea ieftine, făţiş populiste, menite să-i apropie de cei mulţi care toată ziua, cosesc, sapă, mulg vaca şi curăţă grajduri. Or, a fi de partea celor mulţi nu înseamnă să faci ca ei, ci să gândeşti pentru ei. Lucru care nu are nimic în comun cu practica directă la coasă, la sapă şi la iesle.

Adunând şi scăzând argumentele, e limpede că până la urmă rămâne în balanţă numai paupera semnificaţie electorală a acestor "spontaneităţi", risc pe care un om cu adevărat "mare" nu şi l-ar asuma tocmai pentru că e "mare".

La antipodul acestei logici se află politicianul Gheorghe Flutur, care, prin micul ecran, a servit electoratului repetate secvenţe cu senatorul şi ministrul la lucru: la coasă, la sapă, la muls vaca, precum şi  una cu pupatul viţelului pe bot. La un Crăciun, fiind colindat de nişte "agitatori" la minister, omul a luat buhaiul unui urător, demonstrând   virtuozitate şi în cântatul la acest rafinat instrument, dinaintea camerelor tv. Mai apoi şi-a adus acasă o echipă de televiziune, care l-a filmat crăpând lemne şi scoţând apă din fântână.

Altcumva spus, Gheorghe Flutur a "practicat" ori de câte ori a avut ocazia. A practicat ceea ce ştiu şi fac, fără să se laude, câteva milioane de ţărani - ţărani, nu ţărănoi! - pe care nu-i dă nimeni la televizor.  Arătând totodată naţiunii că, deşi "domn", deşi senator, deşi ministru, iată, capul său de intelectual cuprinde multe şi de toate. Explicaţia însă e simplă: fiind băiat de la ţară şi, mai ales, absolvent de liceu silvic şi de silvicultură, s-a lăudat şi el cu ce a ştiut mai bine şi cu ce a putut. Nefiind şi "altceva", şi neînţelegând proverbul "Omul de nimic, din nimic îşi face virtute".

Ca lider al PD-L, susţinător şi diriguitor în campania electorală al lui Traian Băsescu, nici că se putea găsi un cospiritual mai potrivit al acestuia. Cu deosebirea că Traian Băsescu - doar e preşedinte de ţară, nu numai senator! - l-a depăşit pe Flutur în demonstraţia de comuniune întru apucături cu gloata: s-a urcat la volanul maşinii personale, după ce - tot dinaintea camerelor de televiziune - a dat pe gât, cu Becali de gât, ceva şpriţuri.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de