x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Parabola fiului risipitor

0
Autor: Tudor Octavian 13 Oct 2011 - 21:00

Intocmai monedelor, care au un revers, parabolele au si ele variante cu prestatie de revers. Parabola fiului risipitor, bunaoara, are si un al doilea final, care nu o mai fa­ce la fel de citabila. Fiului risipi­tor i-a venit mintea la cap si se intoarce acasa, numai ca ori casa e goala, ori casa nu mai exista, iar in locul ei vede un maidan ori o alta casa, cu alti locatari si alte obiceiuri.

Un jurnalist, care a lipsit zece ani din presa, esuand in afaceri si in indeletniciri care nu l-au sa­tis­fa­cut, imi spune ca intentioneaza sa se intoarca. Nu e primul om care marturiseste ca s-ar intoarce si caruia ar trebui sa-i spun ca nu mai are unde. Oamenii care ar dori sa se intoarca, intr-un rost ce azi li se pare mai bun decat toate cate i-au urmat, se numara cu mili­oa­nele. Rosturile acelea insa nu mai sunt la fel, nu mai exista, nu mai primesc fiii risipitori, nu mai dau banii pe care ii dadeau, nu mai au prestigiul social de altadata, nu mai ofera nimic din ce ofereau. Fiecare an, uneori si fiecare saptamana vine cu cate un nu.

Ar mai fi trebuit sa-i spun un lucru pe care foarte probabil ca nu-l luase in seamna: el, omul care intentiona sa se intoarca in profesie, nu mai era deloc omul de pe vremea cand o abandonase. Para­bo­la intoarcerii fiului risipitor mai in­gaduie o varianta: el intra pe usa, iar ai lui nu-l mai recunosc. Sau il recunosc, dar nu-si pierd timpul cu iertatul, intrucat spa­se­nia lui nu-i convinge. Una asteptau si alta primesc.

Parabola se bazeaza pe ideea pozitiva ca vremea vine cu intelepciune, ca fiul risipitor va fi ascultator si recunoscator. Oa­me­nii care se decid sa revina acolo de unde au plecat de regula cu o frustrare sunt manati de tot felul de sentimente vindicative. Vor sa razbune ceva, vor sa-si do­ve­deas­ca si sa le dovedeasca si alor casei ca au avut motive sa o ia o vreme din loc. Nu-i bine sa stii ce-i in sufletul celui care pare ca-si cere iertare sau chiar o face. In presa scrisa, mai lucreaza doar cativa din gazetarii activi inainte de 1990. In televiziuni, si mai putini. Si toti sunt meseriasi, care n-au fost nici macar o zi plecati. Si nu numai ca n-au lipsit nici o zi, dar au tinut lo­cul si fiilor risipitori tineri, care si-au permis escapade. Au fost mult mai prezenti ca inainte de 1990, demonstrand astfel o varian­ta practic necunoscuta a pa­ra­bo­lei: plecati au fost toti cei ai casei, dar fiindca fiul a ramas singurul pe loc, el a fost socotit risipitorul.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de