x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Parerea meaconteaza

0
Autor: Tudor Octavian 22 Dec 2005 - 00:00
SERBARE MARE, cu mancare si bautura in dezmat, ca la castigarea unui razboi. Si nu-i decat petrecerea de adio la plecarea unui ambasador care a stiut sa se puna bine cu toata lumea. Interlopii, coruptii cu dosarul stand sa explodeze, toata crema cu termenul de garantie depasit a politicii, toti santajistii din presa si televiziune laolalta cu ipocritii cei mari din toate guvernarile si obisnuitele sulfe de protocol, din rubricile de mondenitati ale mass-media. "Daca dai cu o bomba - spune cu un aer visator unul dintre invitati - ramane Romania curata".

IN TARA MEA - spune Vasile B. - parerea mea nu conteaza. In Germania, conteaza. Am baut o bere la tejghea si m-am plans neamtului ca scaunele lui sunt pentru lungani, nu pentru oameni obisnuiti, ca mine. Neamtul m-a masurat din priviri si a doua zi toate scaunele erau mai scurte cu o palma. Eu am fost multumit, fiindca era pentru prima oara cand conta si o parere de a mea, dar stiti cum sunt nemtii, iubesc perfectiunea. Ca sa nu ma simt mic pe scaunul meu cu picioare scurte le taia si picioarele clientilor trecuti de un metru optzeci strigand, ca sa-mi faca placere, "Traiasca Romania!"

LIMBA DE LEMN nu-i doar o chestiune de dictionar, ci si un mijloc tactic. Daca privim in urma, trebuie sa acceptam adevarul ca tot ce n-a vrut in ruptul capului sa spuna Iliescu e mult mai interesant decat ce a spus tot timpul in graiul just de cherestea.

DRAMA UNUI FOST PRESEDINTE care nu intelege de ce adevarurile pe care le zice el, desi sunt cardinale si cu dovezi, nu par sa intereseze pe nimeni. Le rosteste cand nu trebuie, cui nu trebuie, unde oamenii nu se aduna sa fie facuti vinovati ca au ratat adevarul si intr-un chip atat de definitiv, incat preferi relativitatea minciunii.

PE STRADA SANDU ALDEA il recunosc, batran si iesit ca mosii la gard, sa se mai uite la lume, pe unul dintre maharii de odinioara ai CC-ului. Fiindca ii caut privirea si tin capul intors spre el, pasi buni dupa ce trec de poarta vilei, imi raspunde intrebator cu privirea. Aha, vor sa spuna ochii lui, m-ai recunoscut! Ei, ce parere ai? E imbracat neingrijit si pe cap are un fes slinos, de senil lasat in plata Domnului de ai lui. Ma intorc, ma apropii de gard, il fixez cateva secunde si-i ard un behait din tot gatul si tot pieptul care-l face sa se dea speriat inapoi. E behaitul pe care as fi vrut sa i-l trag in 1985, cand m-am gasit tot asa, foarte aproape si fara nici un gard intre noi, dar mi-a lipsit, cum zic analistii, politicienii de azi, vointa politica.
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de