x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Parisul secret şi insolit

0
Autor: Matei Vişniec 21 Apr 2012 - 20:46
Parisul secret şi insolit
Vezi galeria foto


Multi turisti care vin la Paris sunt intrigati de numele pe care il are cea mai veche piata monumentala a orasului, Place de Vosges. In general, marile piete ale capitalelor europene au nume sonore cu aluzii istorice si sociale clare. La Londra, principala piata, Trafalgar Square, evoca marea victorie navala a britanicilor din 1805 impotriva flotei franco-spaniole si implicit impotriva lui Napoleon. La Bruxelles piata centrala se numeste pur si simplu La Grande Place, iar la Madrid avem Plaza Mayor. Numele Alexanderplatz din Berlin este legat de vizita istorica facuta in acest oras in 1805 de tarul Alexandru al Rusiei. Nu cred ca mai e necesar sa precizam de ce Piata Rosie de la Moscova se numeste cum se numeste sau de ce la Roma una dintre cele mai mari poarta numele Piaza del Popolo. Toate fac aluzii la istoria cu MAJUSCULE.

Si la Paris majoritatea pietelor fac parte din aceasta categorie evocativa cu tenta grandioasa. Place de la Concorde, Place de la République, Place de la Bastille, Place de la Victoire evoca imediat istoria cu majuscule a Frantei. Doar Place de Vosges face exceptie. Cand turistul plonjeaza in ghidurile cu care s-a inarmat si cauta explicatia el ramane oarecum nedumerit si chiar amuzat. Inaugurata pe data de 5 aprilie 1612 de Ludovic al XIII-lea, piata despre care vorbim s-a numit initial Place Royale, ceea ce era de inteles. Dupa revolutie insa, si mai ales dupa abolirea monarhiei, a trebuit sa i se gaseasca un alt nume. Si atunci cea mai frumoasa piata medievala a Parisului a primit numele de Place de Vosges intrucat in 1800 departamentul numit Vosges si-a achitat primul impozitele fata de stat!

Imposibil sa nu fii dezamagit in fata acestui… simbolism fiscal si bizarerii franceze. Chiar merita acest enorm "cadou" departamentul Vosges? Sa-si vada numele imortalizat in centrul istoric al Parisului, in cel mai frumos cartier medieval al capitalei franceze, numai pentru ca in 1800 cetatenii sai s-au aratat atat de ardent de partea revolutiei incat si-au achitat primii impozitele?

Noroc ca turistul nu se lasa blocat de aceste nedumeriri si isi continua vizita in piata cu adevarat impresionanta, de o unitate arhitecturala perfecta, cu fatade de caramida si cladiri de numai doua etaje. Cine stie sa asculte fantomele istoriei va auzi inca in jurul acestei piete nechezat de cai si zanganit de arme. Daca astazi piata a fost transformata partial in parc si emana din ea o senzatie de calm si de armonie totala, pe vremuri armonia rima cu defilarile militare, turnirurile si duelurile dintre nobili. Pe sub arcadele sale mai poate fi intrezarita uneori si silueta lui Victor Hugo, care a locuit la numarul 6. Fosta sa locuinta a devenit de altfel muzeu.

Cartierul in care se afla Place de Vosges, Le Marais, este si el incarcat de mistere, secrete si aspecte insolite. El s-a nascut in secolul al XII-lea in afara incintei istorice de atunci a Parisului, intr-o zona de mlastini, pentru a deveni destul de repede cartierul prin excelenta al palatelor particulare si al nobilimii. Cel mai vechi cartier evreiesc al Parisului se afla tot in aceasta zona, iar pe rue des Rosiers turistii stau la coada ca sa manance falafel si alte specialitati din bucataria evreiasca. Nu departe, pe rue Montmorency la numarul 51, se afla cea mai veche casa din Paris, construita in 1407.

Cartierul Marais, cu labirintul sau de strazi inguste si curti interioare, cu sutele de galerii de arta si magazine de moda care s-au instalat la parterul fostelor palate, are, la Paris, viata sa aparte. Cine se lasa aspirat de intimitatea acestui cartier uita de tumultul capitalei, intra intr-o paranteza temporala, respira si se plimba in alt ritm. Iar din cand in cand descopera, daca este atent, ciudatenii care il recompenseaza pentru curajul de a nu se grabi. Este cazul, pe rue Payenne la numarul 5, cu un imobil pe care se afla urmatoarea inscriptie: "L’amour par principe et l’ordre pour base, le progrès pour but". (Dragostea ca principiu si ordinea ca baza, progresul ca scop.) La prima vedere textul suna ca un fel slogan sau ca marturia de credinta a unei secte obscure.

De fapt, acolo, in acea cladire se afla un templu al umanitatii. El aminteste de epoca filozofilor pozitivisti, cand spiritele luminate ale Europei credeau in victoria ratiunii si a stiintei, intr-o disparitie treptata a religiei si intr-o victorie definitiva a umanismului si a progresului. Rationalitatea stiintifica impotriva speculatiei metafizice, iata baza doctrinei pozitiviste. August Comte, care a trait intre 1798 si 1852 a fost un reprezentant important al curentului pozitivist care a mers atat de departe cu "credinta" sa incat a inceput sa-si construiasca si temple pozitiviste. A aparut atunci si o "biserica pozitivista" din care astazi au ramas putine urme, dar care la un moment dat a cunoscut un anume succes, inclusiv in America latina. Templul umanitatii de la Paris, unicul vestigiu de acest gen in Europa, este de altfel proprietatea… bisericii pozitiviste mexicane. Acest templu insolit nu prea primeste vizitatori, nici macar parizienii nu stiu de existenta sa. El ramane un simbol trist al unei epoci cand progresul avea un sens si tindea chiar sa devina o religie.

Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de