x close
Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri! Nu, multumesc Accept
×
Acest site utilizează fișiere de tip cookie pentru a vă oferi o experiență cât mai plăcută și personalizată. Îți aducem la cunoștință faptul că ne-am actualizat politicile pentru a ne conforma cu modificările propuse aduse de Directiva (UE) 2002/58/EC ("Directiva E-Privacy") si de Regulamentul (UE) 2016/679 privind protectia persoanelor fizice in ceea ce priveste prelucrarea datelor cu caracter personal si privind libera circulatie a acestor date si de abrogare a Directivei 95/46/CE ("Regulamentul GDPR").

Înainte de a continua navigarea pe www.jurnalul.ro, te rugăm să citești și să înțelegi conținutul Politicii de Cookie și Politica de Confidențialitate.

Prin continuarea navigării pe www.jurnalul.ro confirmi acceptarea utilizării fișierelor de tip cookie. Poți modifica în orice moment setările acestor fișiere cookie urmând instrucțiunile din Politica de Cookie.

DA, ACCEPT

Parteneriatul dezastrului naţional

0
Autor: Marian Nazat 22 Oct 2010 - 00:00
Formaţiunile politice, transformate în societăţi co­merciale, rânduite să înfulece fonduri şi bunuri din avuţia naţională
Îmi displace profund capitalismul ro­mânesc. Nu doar cel de azi, ci ăl din­totdeauna. E sălbatic şi odios, clă­dit pe furtişag şi ciubuc, pe cumetrii contra cost. O sulfuroasă în­cren­gă­tură de interese, în spatele cărora oa­me­nii s-au decerebrat. Grija aproa­pelui nu mai preocupă pe nimeni, suntem o adunătură de orfani. De aici şi agresivitatea, violenţa noastră verbală şi fizică într-o lume din ce în ce mai ostilă şi amorală. Statul a fost sechestrat de câţiva indivizi suficient de abili ca să profite de viciul fundamental al democraţiei: egalitatea întru vot a prostului şi deşteptului. Turma sufocă insul, silindu-l să i se su­pună resemnat. Iar pe sărăcia şi ne­volnicia lucii ale zdrenţăroşilor se ri­dică averi aiuritoare, de neîngăduit altundeva. Fiecare miliardar şi-a burduşit conturile exploatând naivi­ta­tea şi credulitatea gloatei momite cu "mărgele de sticlă". Dar pentru asta el a avut nevoie de propteaua politică, parlamentar ori ministru adică. Primar sau preşedinte de consiliu judeţean. Parteneriatul nefast dintre învârtitul tranziţiei şi politician este pricina dezastrului României postde­cembriste. Lăcomia şi trufia amându­rora au băgat ţara în faliment, iar pe noi în ospiciu.

Imediat după 1990, cei doi şi-au vă­zut de rosturile lor fireşti, prinşi în­că în entuziasmul libertăţii abia în­tre­zărite. Alegerile parlamentare erau decise de pornirile pătimaşe ale mul­ţi­mii, de zvâcnirile ei revanşarde. Din­colo de lupta politică, primitivă şi gă­­lăgioasă, "bişniţarii", securiştii şi ac­­tiviştii de ieri, sau angajaţii firmelor de comerţ exterior prindeau gustul ba­­nilor. În lipsa unui pachet de legi, adec­­vat realităţilor economico-so­cia­le în prefacere, totul era permis. În­treprinzătorul neaoş s-a născut din haosul acela ilicit şi de aceea se adap­tează atât de greu la rigorile mecanis­melor de piaţă. Şi-a imaginat viclean că are dreptul sacrosanct de a se îm­bo­găţi continuu, fără să dea socoteală cuiva.

Când legea a început să-l constrângă, să-i limiteze câştigul, a înţeles că e nevoie de o "imunitate politică". Tot cam atunci politicianul a simţit dintr-odată că electoratul s-a pervertit, că nu se mai lasă prostit degeaba. Că-i cere să-l mituiască, să-i cumpere votul. În punctul acesta, al reciproci­tă­ţii de influenţe şi pretenţii, s-a întâlnit politicianul cu omul de afaceri. "Eu îţi pun la dispoziţie sumele pentru campania electorală, iar tu îmi aşezi la picioare instituţiile statului", l-a îmbiat ultimul, obişnuit să nego­cie­­ze orice. Şi au bătut palma. Con­sen­­sul s-a statornicit profitabil, de unde şi slăbirea neîncetată a statului. Afacerea mergea ca unsă, felii în­tregi din avutul poporului au intrat le­gal în buzunarele noilor stăpâni. Scan­dalurile, câte s-au nimerit, n-au tre­cut spre publicul larg, fiind ascunse cu grijă în dosul uşilor capitonate. Uşor, uşor, miliardarii recenţi şi-au târ­­guit miniştri, deputaţi şi senatori, con­silieri comunali şi judeţeni, bucăţi din justiţie şi poliţie, din serviciile sce­rete, şi-au constituit propriile struc­turi statale.

Unii au devenit ei în­­şişi politicieni, sătui să împartă "caş­­cavalul" cu alţii. Ambiţia ne­mă­su­­rată i-a împins pe alţii să dirijeze me­­diatic fanfarele de zgomot şi lu­mi­­nă, devenite un fel de plutoane de exe­­cuţie publică. S-au considerat în­dre­p­tăţiţi să controleze discreţionar ceea ce mai rămăsese din statul co­mu­­nist, hulit şi dezmembrat la co­man­­dă internă şi externă. Miniparla­men­te, miniguverne, minipoliţii, mi­ni­­parchete, miniconsilii la domici­liul potentaţilor, asta e, deocamdată, Ro­mânia!

În timp, politicianul s-a "emanci­pat", s-a trezit râvnind la averile "par­tenerului", nu-l mai mulţumea rolul de marionetă. Voia să aibă şi bani, fiind­că puterea politică nu-i satisfăcea în­t­ru totul orgoliul în expansiune. Aşa se explică transformarea for­ma­ţiunilor politice în adevărate societăţi comerciale, rânduite să înfulece fonduri şi bunuri din avuţia naţională. Cu complicitatea statului mafiotizat, desigur, încăput pe mâna "acţionari­lor" sau "asociaţiilor" funestelor... "or­­ganizaţii". Anii din urmă au acuti­zat compromisul, aruncând România în pragul războiului civil. Oligarhii şi politicienii şi-au uitat fişa postului şi se sfâşie sub ochii norodului, înfricoşat de prezentul sumbru. Au­torităţile statului trec de-o parte sau alta a taberelor, în funcţie de uca­zul jupânului politic, al "naşului" su­prem.

Mercenarii de presă însoţesc tru­pele belicoase şi slobozesc înspre plă­titorii de taxe şi impozite mesaje otră­vite, de frică să nu-şi piardă privi­le­­giile. Lupta la care asistăm, cu gheri­la parlamentară, sindicală, mediati­că şi judiciară, e tocmai finalul par­te­ne­riatului ce ne-a sleit de energie şi spe­ranţe. Setea de putere absolută a pre­şedintelui, obsesia sa de a controla tiranic politicul, economicul şi pre­sa au aprins butoiul cu pulbere.

Trufia şi lăcomia, ambele ne­măr­gi­nite şi ma­ligne, de care s-au contaminat oa­menii de afaceri şi politicienii autoh­toni au distrus nu numai România, ci şi ideea de democraţie, de capita­lism. To­xicul parteneriat este eşafodul pe care românii îşi aşteaptă, cu ştreangul la gât, cumplitul sfârşit. Iată de ce îmi displace profund capitalismul ro­mânesc...
Citeşte mai multe despre:   editorial

Ştiri din .ro















PUBLICITATE
 



Serviciul de email marketing furnizat de